Social • România între EXIT şi ENTER

Nu v-aţi plictisit să tot ieşiţi din criza economică? Am evadat de atâtea ori şi atât de des încât am obosit! Prefer să rămân în ea. Cel puţin, măcar ştiu sigur unde mă aflu!

Depăşirea crizei a devenit deja o modă. Lunar suntem anunţaţi triumfalist că am ajuns pe poziţie de EXIT! Însă, se pare că acţionăm în circuit închis: ieşim ca să reintrăm mai bine! Suntem setaţi pe ENTER! Deja cunoaştem traseul!

Surlele sună: ne-am oprit din cădere! Mai jos de atât deci nu mai există trepte! Toate strategiile, ingineriile, programele, discursurile şi cinismele au reuşit performanţa să prăbuşească la pământ orice dram de încredere!

Competenţa şi profesionalismul erodate de improvizaţie, cinstea şi demnitatea umilite de corupţie, curajul civic degradat de oportunism, justiţia orbită de manevre politice, dezbaterea publică ucisă de nulitatí cronice, legiferarea democratică zdrobită de ordonanţe infinite, motivaţia muncii fracturată de tradiţia şpăgii sunt doar câteva din capitolele victorioase ale politicii româneşti din mileniul al treilea.

După 1989 ne luptam cu tranziţia care se transformase într-un veritabil labirint. Acum ne luptăm cu o criză care a ajuns la performanţa de a se termina lunar!

Oare ce mai urmează? Cu cine ne mai luptăm? O naţiune construită pe trendul războiului perpetuu nu poate trăi decât în atmosfera primei linii a frontului. Simţim nevoia baricadelor, a baionetelor şi „perdelelor de fum”. Talibanismul politic a luat conturul unei forme de supravieţuire… Am devenit experţi şi maeştri ai disimulării şi fanteziilor cu valoare de adevăr. Minciunile nasc iluzii, iar cinismul provoacă siguranţă. Prostia a devenit normă, iar „greaua moştenire” justificare pentru fraieri. Şi toate acestea ne sunt servite pe tavă, într-un mixaj de ingrediente care fac ca senzaţia de foame să se disipeze.

Aflăm că peste o lună ieşim oficial din criză. Desigur, ne putem pregăti din nou de tranziţie într-o ţară a Mioriţei ce devine tot mai convingător o clientă fidelă a crizelor succesive…O „grădină carpatină” a falselor personalităţi, condusă de falşi lideri, construită pe false mituri, dezbinată de false speranţe!

În consecinţă, aşteptăm cu înfrigurare să fim hrăniţi cu EXIT-uri de către indivizi care au meritul de a transforma ţara într-o banală tastatură! Periodic, se induce nevoia articulării unei alte comenzi care să ne confere siguranţa că încă mai supravieţuim. Şi suntem plimbaţi între două taste, ameţiţi de traseul circular pe care iluştrii conducători ni-l propun ca variantă de consumare a timpului! Incredibili sau necredibili! Alegeţi fiecare ce vreţi, în funcţie de cât mai puteţi să înghiţiţi!

P.S. Nu mi-am imaginat niciodată că povestea cu Petrică şi lupul este adevărată…Diferenţa este că totuşi ţăranii aceia s-au prins de „poantă”, lăsându-l pe Petrică cu ochii în soare!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta