Social • România „pitorească” între realitate şi utopie

Am fost provocat să scriu ceva frumos despre România. Ceva care să ne confere speranţa de a continua să trăim aici. Şi, în mod surprinzător, am găsit! Aşa că încerc să îmi fac tema folosindu-mi toată imaginaţia de care pot da dovadă.

.România este ţara cu un proiect de dezvoltare economică care a surprins toate membrele din concernul european. Criza a fost depăşită într-un ritm trepidant. Parteneriatele politice şi dialogul civilizat între cei aleşi să reprezinte interesele populaţiei au rezultate greu de imaginat. Responsabili pentru mandatul primit, politicienii pun priorităţile oamenilor înaintea celor de partid, fiind dornici de a contribui în mod determinant la progresul naţiei. Ca atare sunt incoruptibili, conştiinţa nepermiţându-le să primească favoruri şi nici să se îmbogăţească din bani publici. Fiind conştienţi de rolul pe care îl joacă, refuză să apeleze la demagogie, minciună sau să ofere pomeni electorale. De altfel, acestea nici nu mai au efect, fiindcă electoratul nu mai este credul, mediocritatea fiind un element de viaţă necunoscut lui..

Oamenii sunt mulţumiţi pentru fericirea pe care o experimentează în viaţa de zi cu zi. Nu mai sunt „pasionaţi” de grija zilei de mâine, având preocupări culturale, discuţiile cotidiene fiind complexe şi de o profunzime filosofică greu de imaginat pentru o ţară care a reuşit relativ recent să dărâme în întregime sistemul comunist. Fiindcă nivelul de inteligenţă este crescut, există o voinţă unitară pentru promovarea calităţii, în detrimentul cantităţii. Drept urmare, valorile sunt selectate cu mare atenţie, persoanele cu caracter fiind considerate model de vieţuire pentru întreaga colectivitate umană. Mass-media şi-a asumat rolul de formator de opinie publică, eliminând din atenţia pe acei indivizi care pot avea un rol negativ în educarea cetăţenilor. Nu se mai ascultă manele nici măcar în spaţiul privat, nu mai este permisă o expunere siliconată pe scenă, îmbrăcămintea este decentă, iar morala ridicată la cote înalte.

Drept urmare, sistemul de educaţie a depăşit nivelul superficialităţii. Elevii vin de plăcere la şcoală, dornici de a lectura cât mai multe cărţi în vederea lărgirii orizontului cultural. Devenite adevărate pepiniere educaţionale, şcolile au reuşit să elimine agresivitatea, limbajul obscen, comportamentul rebel, fiind considerate de către părinţi ca spaţii educative în care îşi pot lăsa copiii fără teama de a fi „deformaţi”.

Chiar preocuparea pentru sănătate a devenit un deziderat naţional. Se pune un accent pe cumpătare, fiind considerat principalul remediu al bolii. Oamenii sunt mult mai sănătoşi, iar atunci când au nevoie de serviciile sanitare acestea sunt prompte şi pline de eficienţă. Cadrele sanitare se reîntorc cu mare plăcere din străinătate, fiind dornice de a activa într-un asemenea sistem performant. “Cadourile” nu se mai regăsesc aici, deoarece fiecare îşi face munca cu plăcere pentru salvarea semenilor săi.

.Acest aspect de ţară model se datorează şi sentimentului religios foarte dezvoltat la români. Nu se mai pune accent pe forme fără conţinut, pe ritualuri lipsite de relevanţă, ci pe interiorizarea credinţei şi trăirea acesteia în adevărat spirit creştin. A devenit o religie a moralei în care altruismul, dărnicia, iubirea de semeni, spiritul de iertare sunt părţi componente ale nivelului superior de civilizaţie atins de români la începutul mileniului trei. Chiar preoţii sunt un model de comportament creştin autentic. Merg pe jos, vizitându-şi des enoriaşii pentru a-i ajuta în rezolvarea problemelor lor sufleteşti. Conştienţi că preoţia ţine de vocaţie, refuză să fie plătiţi pentru serviciile desfăşurate, preocuparea lor esenţială fiind cea de a fi la dispoziţia societăţii. De aceea investesc mult din timpul lor pentru progresul social, pentru educarea oamenilor, pentru dezvoltarea nivelului lor de gândire.

Şi datorită rolului activ jucat de biserica creştină, societatea civilă se simte tot mai responsabilă. Fiecare cetăţean este conştient de rolul său important în societate, încercând să îşi aducă aportul pentru dezvoltarea acesteia. Nimeni nu mai este preocupat doar de viaţa lui personală, ci se implică activ în colectivitatea în care trăieşte. Această atitudine produce satisfacţii imense care sporeşte gradul de fericire al populaţiei.

România „pitorească” a devenit un paradis al turiştilor străini, care doresc să ne viziteze uimiţi de modelul nostru mioritic de dezvoltare. Mulţi dintre ei refuză să se mai întoarcă pe plaiuri natale, cerând azil politic pentru a rămâne şi a munci în România. Fiind un efect imediat al strategiei de dezvoltare iniţiată de un ministru specialist pe acest domeniu.

P.S.

Las intenţionat tema neterminată. Poate mă ajutaţi voi… Am vrut să scriu de bine. Nu este vina mea că a ieşit un science-fiction! Desigur, luând cazurile individual, s-ar putea să se încadreze în mod real în imaginația mea. Și cu siguranță că sunt asemenea situații pozitive! Însă, descriind pozitiv în genere societatea românească, ce iese??? O UTOPIE!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta