Social • România, ţara de maidan?

Cum va arăta societatea românească peste câţiva ani? Mai interesează pe cineva? Ne concentrăm atât de mult pe prezent, încât riscăm să ratăm viitorul!

Ceea ce uită politicienii este că deşi ieşirea din recesiune economică este posibil să fie făcută la termenul planificat, efectele crizei le vom resimţi pe termen nedefinit... Mai preocupă pe cineva cum se (de) formează această generaţie a crizei?... Cum sunt afectate relaţiile interfamiliale? Cum este modelat comportamentul social ca produs al atmosferei infecte cultivate în mod conştient?

Preşedintele face apel la depunerea armelor. Corect! Însă, cum poţi opri un război pe care l-ai declanşat şi cum poţi stopa un virus după ce l-ai manevrat? Puteţi, stimaţi politicieni, jurnalişti şi intelectuali inexistenţi să oferiţi un răspuns? Când fiecare, în parte, v-aţi aliniat la acest joc periculos?

Ca şi altădată, Andrei Pleşu face o radiografie exactă a unei societăţi care culege tot mai mult roadele unui mod de a fi întreţinut cu bună ştiinţă...

România a ajuns, în sfârşit, la mult visatul consens. Dar nu consensul unei convieţuiri civilizate şi productive, ci consensul demobilizator al furiei şi al trivialităţii. Societatea autohtonă s-a «stabilizat», s-a instalat într-o unanimitate a injuriei, într-o mare de negativitate agresivă. În orice direcţie ai privi, simţi maidanul.

Într-o asemenea ambianţă, nu mai contează cine are dreptate. Nu are dreptate nimeni, pentru că nimeni nu mai are dreptul să aibă dreptate. Scopul nu scuză stilul, adevărul şi bunele intenţii nu justifică proasta creştere, grosolănia, desfrânarea comportamentală.

Înainte de a fi o criză economică, financiară, sau politică, criza românească e o criză a respectului de sine şi de celălalt, o criză a demnităţii personale, instituţionale şi naţionale, o criză a moravurilor, a bunei cuviinţe, a omeniei. Dintr-o asemenea criză nu ne poate scoate niciun ajutor din afară. Şi mă întreb dacă şi resursele interne ale unei eventuale reaşezări nu sunt cumva epuizate.

Pare pesimist diagnosticul? Într-o atmosferă generalizată de maidan criza îşi găseşte terenul prielnic de dezvoltare. Cu politicieni care îşi interpretează admirabil rolul în ring, cu părinţi debusolaţi care se înstrăinează de propriile odrasle, cu o şcoală care este în fază muribundă, cu o biserică ieşită de pe macaz, care poate fi viitorul generaţiei ce se dezvoltă sub ochii noştri?

Nu! Criza nu se va finaliza anul următor. Fiindcă de-abia acum vom începe să culegem ceea ce am cultivat. Odată ce semeni vânt, nu poţi culege decât furtună!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta