Social • Românul autentic

Guvernul României, la cât de incapabil este, nu ar face faţă unui cataclism nuclear. Dar să mai vină şi o apocalipsă. Este în mod evident foarte clar că în condiţiile unei apocalipse, Guvernul ar trebui să ceară asistenţă financiară din partea Iadului sau a Raiului. Românii rămaşi în ţară nu ar putea să se gospodărească singuri. După o apocalipsă este şi greu să îţi revii aşa de repede. Unde mai pui că trebuie îngropate victimele, este nevoie de sicrie, de slujbe, de popime şi de toate cele necesare petrecerii mortului către lumea celor veşnice.

Ce ar face Guvernul Boc şi premierul Băsescu dacă România s-ar petrece către lumea celor veşnice? Oare măcar de organizarea unei înmormântări în bune condiţii şi fără bani împrumutaţi ar fi în stare? Dar să nu fim atât de sceptici. Cu siguranţă că măcar groparii ţării pot să fie, dacă de altceva nu s-au dovedit a fi în stare. Este păcat că după 20 de ani de democraţie, aceasta şi-a dovedit falimentul. Este păcat că în România capitalismul nu a dăinuit decât 20 de ani. Şi probabil au ajuns acum slujbaşii lui Boc şi Băsescu la concluzia că în România nu poate funcţiona în condiţii normale nimic. De aceea, un pui de regim autoritar ar fi mai de apreciat. Dar nici măcar dictatori nu sunt în stare să fie. Poporul e deja asuprit, e deja înrobit în sclavia băncilor. La ce îi mai trebuie şi la ce îi mai foloseşte un simulacru de democraţie? Aproape că îţi produce greaţă democraţia românească. Democraţia cu voturile împărţite în biroul primarului şi a voturilor şterpelite la ceas de seară. Cui îi mai pasă de modul în care merg lucrurile în ţara aceasta, ori este un mare prost, ori s-a născut un romantic incurabil şi va sfârşi la azilul de nebuni.

Fără Vlad Ţepeş, România nici nu ar fi existat ca istorie pe harta lumii, spune Petre Ţuţea. Un conducător care l-a adus pe tronul Moldovei pe Ştefan Cel Mare, un conducător care le-a mai stins românaşilor cheful de găinării, turnătorii şi de furat. Românii distinşi şi aleşi au plecat din ţară, iar alţii au plecat deja la cimitir sau aşteaptă să le treacă viaţa prezentă pentru a merge la cimitir. Poate a doua oară sau la a treia reîncarnare vor avea şansa, fericirea şi miracolul de a se naşte în orice altă ţară decât în România. Adică de a se naşte cu dreptul a de nu fi umilit, jignit şi furat de buzunar şi la suflet de ţara care le cere credinţă şi îi mai cheamă şi la oaste să apere glia.

Istoria tristă a poporului român este un îndelung şir de suspine, adormire, trădări, capete plecate, amante, beţivi, regi libidinoşi şi jafuri asupra propriului popor. Numai dacă te gândeşti la boii care otrăveau fântânile şi ardeau grânele, te apucă spaima. Nu doreau să le fie cucerită Românica. Aşa s-a întâmplat tot timpul, românii nu au construit mai nimic solid şi care să dureze, de teamă să nu le fie cucerite capodoperele. Cei mai fericiţi români dintre toţi sunt românii care s-au născut direct peste graniţe şi şi-au trăit dragostea de ţară de la distanţă. Cei mai fericiţi sunt românii care au plecat şi au evitat umilinţa. România este ţara care niciodată nu a fost mândră, niciodată nu şi-a respectat cetăţenii şi nici ei pe ea. Pe noi nu a vrut nimeni să ne cucerească. Cine vrea să locuiască într-o gară murdară şi plină de cerşetori, unde nimeni nu este mândru că este, că a fost şi că va fi?

Cine nu îşi urăşte ţara în care trăieşte, adică nu vrea mai mult de la ea, înseamnă că o admiră aşa mizeră cum este şi este un român autentic. În momentul în care nu vom mai urî România aceasta mizeră şi urâtă, ori am devenit prosperi, ori vom fi fost pierduţi definitiv ca neam. Mare pierdere. Noi ne pierdem zi de zi, puţin câte puţin, demnitatea. Ca şi cum o virgină ar trăi cu iluzia că îşi poate pierde virginitatea puţin câte puţin.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta