Social • Roşia Montană – o piatră de încercare pentru Băsescu?
Băsescu s-a băgat până-n gât în povestea cu Roşia Montană/Gold Corporation! Brusc, a făcut încă o demonstraţie că subiectul e FOARTE departe de a-i fi indiferent. A ieşit din Palatul Cotroceni, vezi Doamne, mort de grijă şi de dor să stea de vorbă cu cei care protestau împotriva susţinerii, zilele trecute (ca un lobbist, a zis cineva în mod corect), a acestui proiect nefast al scoaterii aurului de la Roşia Montană cu cianuri şi a distrugerii patrimoniului inestimabil de acolo.
Traian Băsescu insistă, în ciuda tuturor avizelor negative, deşi lumea nu e de acord cu ce se pune la cale sub patronajul său. El vrea să se facă, nu ştiu din ce considerente pentru că ele nu sunt transparente – transparente sunt doar justificările de ochii lumii. Vrea neapărat şi depune un zel demn de o cauză mai bună, în interesul naţiunii. Pentru asta a ieşit – pentru prima dată din ianuarie – să facă o baie de mulţime, chiar cu riscul de a înghiţi toate posibilele fluierături, huduieli, tinere şi folclorice urări de trăit bine până la a şaptea spiţă, ori blesteme bătrâneşti!
A fost – ca de obicei, când este vorba de o pax traiana ori de o discuţie cu un ins portocaliu migrator spre verdele ăla care-ţi scoate ochii, dom-le! – un dialog al surzilor de la început, şi aşa a rămas până la sfârşit.
După ce şi-a făcut numărul de prestidigitaţie, pentru aruncarea prafului în ochii mai atenţi, s-a uitat amuzat spre camere, hăhăind în gând. A făcut apoi stânga-mprejur şi a plecat, ştiind că toată seara televiziunile vor avea ce vorbi despre apariţia lui…
Tipu’ mi s-a părut total nesincer, ca să nu scriu chiar fals, mincinos, necredibil. A semănat nu cu un preşedinte de ţară (de parc-ar fi semănat vreodată…!), ci cu un şmecher onctuos din portul Constanţa încercând să-şi plaseze unor fraieri marfa de contrabandă cu defecte, la preţ de supermagazin de mare lux! Altfel cu umor, hăhăind (până la urmă…) în stilul caracteristic, dornic SĂ PARĂ băiat de gaşcă. Ăsta e Băsescu: doar imagine – dacă dai poza la o parte, descoperi că regele e gol! Am remarcat la el tricoul portocaliu (cum altfel? albul marinăresc nu mai e la modă la Cotroceni!) şi bronzul natural, de plajă. În rest… nimic. CHIAR nimic! Şi, cu cât asistăm la îmbătrânirea lui Băsescu (asta e: şi preşedinţii îmbătrânesc şi mor, indiferent cât i-ar durea pe cei din sectele lor!), cu atât e mai vizibil că acest om nu ştie să îmbătrânească frumos – recunoscând chiar, la şcoala de vară a tinerelor beizadele pedeliste, ţinută „la şto”, toamna, că se apropie de zor vârsta la care nimeni nu mai are nevoie de el dacă nu mai e un Zeus atotputernic. Întreba, odinioară, retoric, matrozul în retragere, ce a rămas în urma lui Constantinescu. Se apropie momentul în care va afla răspunsul pe care îl ştie foarte bine: în nici un caz vreo victorie a la Pirrus – adică praful şi pulberea! Constantinescu a lăsat măcar ţara întreagă. Băsescu se pare că are ambiţia să reformeze şi acest lucru… Şi cine va mai rămâne ca să numere morţii, răniţii şi dispăruţii guvernării băsiste, dacă onor cetăţenii vor fi măcelăriţi până la ultimul – prin înfometare, prin îmbolnăvire, prin lipsa sistemului de sănătate, prin emigrarea forţată, prin…?
Nu prea am înţeles ce a căutat, totuşi, la Roşia Montana ditamai preşedintele. Campanie!? Nu prea, din cauză că e o chestiune controversată. Exact în ce nu-şi doreşte un politician să se amestece. Am văzut bâlciul cu pro şi contra, fanii şi ceilalţi strigându-şi păsul concomitent. Nu ştiu dacă e cooperativa de propagandă la mijloc, dar a fost circ mare. Huiduieli. îmbrânceli, aplauze, scandări. Conu Băsescu faţă cu opoziţia. Tot tacâmul…
A rămas pregnanta impresie că a fost mai curând un gest de susţinere personală (la cât deranj s-a făcut la nivel de preşedinte, chiar o fi pe gratis?) pentru un investitor făcut de Băsescu. S-a achitat, pesemne, de o promisiune făcută cândva. Dacă nu cumva o avea şi el vreo feliuță, pe-acolo… Altfel nu se explică – pare ca nuca în perete. Ponta şi Antonescu, liderii USL, zic că ar avea chiar un interes direct legat de ultima sa campanie. PDL-ul zice că dimpotrivă, Geoană ar fi fost susţinut de „Gabriel Resources”, nu Băsescu. Posibil: şi Oprea a fost „şeful mafiei personale a lui Năstase”, şi tot l-a deturnat Băsescu, de ce ar face excepţie o companie care vrea să exploateze un măreţ zăcământ de aur, argint, cupru, uraniu…?
Adevărul e că toate partidele au ceva, pardon, pe conştiinţă în afacerea de la Roşia Montană. Se vorbeşte de corupţie, şpăgi astronomice… Dracu’ să-i pieptene! Cert este că e vorba, pe uşor, de circa 250-300 tone de aur (şi nu numai aur!), că România ar încasa puţin mai mult decât nimic – cam 10 miliarde euro – iar asta ne aminteşte (pentru cine mai are capul încă pe umeri şi nu-i bate vântu’ printre urechi…) de modul cum ne-au dispărut petrolul şi gazul de sub nas. Vizita prezidenţială de la Roşia Montană pare puţin legată de trecut. E legată de campania din 2012, şi mai puţin de cele din 2000, 2004, 2009.
Ca să nu o lungesc, eu sunt împotriva proiectului. Ca inginer, mi se pare stupidă situaţia că putem avea aur în depozitele BNR dar nu putem extrage metalele preţioase din pământul ţării! Când îi aud pe tot soiul de şmecheri că extracţia aurului trebuie să fie doar în domeniul privat, îmi vine rău! E ca şi cum am da trezoreria pe mâna lui Ion Stoica, ex-CARITAS, că şi-aşa trecea cam o treime din masa monetară a României prin buzunarele lui, în acea vreme! De altfel, e şi singurul proiect în Europa care foloseşte cianuri! De ce s-or încăpăţâna să folosească un procedeu pe cale de dispariţie, doar pentru că e mai ieftin? În Ţara Moţilor se folosea cu succes o şi mai ieftină metodă: herchiul din lâna de oaie şi şaitrocul, şi nu se lăudau prea mulţi că le-a scăpat ceva aur din apa Arieşului printre degete!
Cred că România trebuie să producă aur la nivel de monopol de stat! BNR are nevoie de circa 100 tone şi nu văd de ce l-am cumpăra. Dacă e aşa de rentabilă exploatarea de aici (şi se pare că e mai bogat în uraniu acel zăcământ decât în alte părţi!), cred că se vor găsi şi alte companii dornice să investească şi în condiţii mult mai bune pentru statul român şi în parteneriat cu acesta! Aş începe prin cedarea, prin contract, a 50 de tone aur şi 100 tone argint către BNR, ca o condiţie de bază şi o garanţie a bunei credinţe…
Plină de învăţăminte conversaţia lui Băsescu cu talpa ţării. Mă uit şi mă minunez la înregistrarea video. Iau şi notiţe… Câteodată, ca la Roşia Montana, preşedintele nostru de basm e pus în încurcătură. Fireşte, nu îi pasă, crede că poate prosti pe oricine. Are gura mare, tupeul şi mai mare, te repede, vorbeşte într-una (îi place să se-audă vorbind de n-ai văzut!), iar când nu mai are de zis nimic, fie minte, fie jigneşte. Nu îi mai ajunge nimeni la nas! E o boală binecunoscută la cei care au stat la putere prea mult timp…
Uneori însă, aroganţa îi face şi figuri! Unul dintre ţărani i-a spus că, în 1989, România avea la BNR cam 296,5 tone, iar în prezent doar 103 tone ! Deci, ce s-a făcut cu aurul? Băsescu, fireşte, improvizează un răspuns ca să închidă gura îndrăzneţilor, să fie tot el mai deştept, mai… cocoş, mai cu coada pe sus: „S-a vândut, ca să se dea salarii şi pensii!”. Bine că n-a zis că l-a luat regele Mihai când a plecat!
Sătenii tac, nu au ce să zică. Au luat salarii cândva, azi primesc pensii… Exact ce a urmărit şi Băsescu: să se simtă cu musca pe căciulă!
Adevărul este că ambele informaţii sunt eronate. La un ţăran, treacă-meargă, de unde să culeagă cifre „top secret”? Însă la un şef de stat e mai mult decât scandalos! Afirmaţia lui Băsescu-cel-atotcunoscător-şi-atotinformat a fost făcută la plezneală şi în deplină necunoaştere a dosarului, astfel încât paşnicul Adrian Vasilescu, consilierul favorit al guvernatorului Băncii Naţionale, a trebuit să iasă public să repare gafa prezidenţială: „După 1989, a zis el, nu s-a vândut niciun gram de aur!”. Punct. Însă, nu a pierdut nimeni ruşinea pe stradă ca să o găsească Băsescu – iată concluzia vizitei prezidenţiale de lucru la Roşia Montană…
Komenteaza articolul
Legaturi (NE)primejdioase