Social • S. O. S. învăţământul

Destul cu criza economică, suntem puţin în ceaţă, uite criza, nu e criza, nu mai avem spitale, mai trăim şi mai vedem, dar până atunci să vedem ce mai fac elevii noştri. Nu mai e mult până la sfârşitul anului şcolar şi ca urmare, iar începe nebunia cu examenul de absolvire. Am fost într-unul dintre liceele renumite din oraş, Colegiul Naţional „Spiru Haret”, chiar cu scopul de a vedea cum aşteaptă acest eveniment, atât elevii cât şi cadrele didactice. Aşadar, am intrat la o clasă terminală, şi tocmai ce aveau oră cu profesorul-diriginte. Am ales la întâmplare un elev, pe care l-am întrebat următoarele:

 

R: Sunteţi aproape gata de a absolvi liceul. Ce priorităţi aveţi în timpul care v-a rămas?

A.R.: Da, sfârşitul ultimului an şcolar se apropie, şi cu asta, tot mai multe responsabilităţi se răsfrâng asupra elevilor din anii terminali. În ce priveşte priorităţile, ne gândim în principal la ce vom face mai departe, admitere, facultăţi, examenul de final nu cred ca e atât de prioritar, cel puţin pentru mine, deoarece învăţ mai mult pentru admitere

R: Se apropie examenul de bacalaureat. Cum îl aştepţi?

A.R.: Aşteptarea e relativă. Nu aştept examenul, aştept să termin, ceea ce de fapt cred că toţi aşteptăm din momentul în care începem liceul. (râde). Sentimentul e unul de nesiguranţă, nu ştii ce îţi rezervă viitorul, plus că trebuie să îţi iei viaţa in propriile mâini, lucru care mă cam sperie puţin.

R: În ce proporţie ai reuşit să parcurgi materia?

A.R.: Alegerea făcută în privinţa facultăţii m-a distras de la materia pentru bac. Am nevoie doar de o notă de trecere, aşa că mă axez mai mult pe admiterea la facultate, adică Academia de Poliţie, în Bucureşti.

R: E dificilă materia pentru examen, aşa, din ce ai învăţat până acum?

A.R.: Voi fi subiectiv şi o să zic că da, materia e atât dificilă, cât şi complexă, iar aşteptările sunt mari, profesorii şi părinţii se aşteaptă la performanţă…

R: Ai un program strict de învăţare,sau depinde cât eşti de flexibil ?

A.R. : Nu cred că există un program strict de a învăţa, asta ţine de starea de spirit, de odihnă, ş.a.m.d., cel puţin aşa fac eu. Unii colegi povestesc cum îşi petrec nopţile învăţând, dar personal sunt adeptul calităţii, nu al cantităţii, aşa că odihna joacă un rol important.

 

Un alt elev mi-a spus că pentru el examenul de absolvire este prioritar, că aşteaptă cu mult stres şi cu nerăbdarea de a trece cu brio peste această etapă, chiar dacă nu a parcurs decât jumătate din materie, pe care el nu o găseşte dificilă, dar spune că este amplă.

Am stat de vorbă şi cu Doamna Profesoară Luminiţa Dima, care predă Limba şi Literatura Română la clasa respectivă.

 

R: Cât de conştiincioşi vi se par elevii de clasa a douăsprezecea?

L.D.: Sun destul de conştiincioşi, sunt relativ mulţumită de prestaţia lor.

R: În comparaţie cu promoţia 2010, ce aşteptări aveţi?

L.D.: Mai multă responsabilitate din partea elevilor în pregătirea pentru bacalaureat, un examen de maturitate intelectuală.

R: Vi se pare dificil pentru un elev cu potenţial mediu de intelect, să asimileze materia pe care o predaţi, pentru a obţine un rezultat relativ bun?

L.D.: Pentru niciun elev nu este dificil studiul limbii şi al literaturii române, atâta timp cât manifestă interes şi pasiune pentru lectură. Un rezultat remarcabil la proba scrisă de LLR este condiţionat de conştientizarea lecturilor fidele ale elevilor sub îndrumarea profesorului de la clasă.

R.: Din ce aţi observat, ce metode de învăţare aplica elevii?

L.D.: Cei mai mulţi, metoda recentă, ,,copy-paste”, din nefericire.

R: Ce aţi schimba în sistemul de învăţământ?

L.D.: Viziunea asupra omului (elevului), abordarea domeniilor de cunoaştere preponderent să fie orientată în formarea gândirii elevilor.

Cam asta e atmosfera din licee, elevii se stresează şi nu prea, unii se axează pe admiteri, alţii pe media de la examen, depinde ce alege fiecare să facă. Şi totuşi e bine, pentru un liceu cu prestigiu, unde de bine, de rău, ies de pe băncile şcolii copii cu un bagaj de cunoştinţe deloc neglijabil, în ciuda faptului că sistemul actual de învăţământ a cam luat-o razna. Din păcate există şcoli unde profesorii nu mai au tragere de inimă să îşi facă datoria, elevii sunt tot mai iresponsabili, ironici şi se lasă în nădejdea copiatului la examen sau, mai rău, al şpăgii pentru promovare, lucru care deja nu mai e o noutate. De asta probabil ajungem să vedem la tv oameni care „nu ştie să vorbeşte româneşte”, doamne pentru care poşetele înseamnă ce pentru noi înseamnă aerul, lume mânjită de corupţie şi penibilitate pe pâine!

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.