Social • Secretele documentelor secrete

În septembrie 2011 se împlinesc 25 de ani de participare a României la derularea unei afaceri pe teritoriul Ucrainei, de circa 3,2 miliarde de $ (calculat la nivelul anilor ’80).

Combinatul de Îmbogățire a Minereurilor Acide de la Krivoi Rog (CIM Krivoi Rog), ridicat lângă localitatea Dolinska – Ucraina reprezintă cea mai mare investiție externă a României din toate timpurile. Specialiștii spun că statul român ar avea de recuperate de la vecini, circa 2 miliarde  de dolari (cu tot cu dobânzi) în contul participării la ridicarea combinatului fantomă. Deși am rămas cu buza umflată, guvernele Boc continuă pomparea banilor în acest mamut, fără să urmărească recuperarea lor. În ciuda mult trâmbițatei crize, conducătorii lasă investiția la cheremul jefuitorilor.  Nu există vinovați, ba chiar nu mai există nici măcar documentele în baza cărora s-a derulat această complexă și costisitoare investiție externă. Cel puțin așa cred securiștii care au ascuns arhivele sensibile ale Departamentului de Comerț Exterior și ale MAE. “Convenția Multilaterală” semnată de țările CAER în anul 1983, dovedește că la data aceea România nu era în cărți pentru construcția CIM Krivoi Rog.

” De 20 de ani cheltuim cu Krivoi Rog, încercăm să asigurăm paza, iar acest lucru este de multe ori ineficient. Eu am trimis corpul meu de control acum câteva săptămâni să facă un inventar. Într-adevăr, dacă nu se ia o decizie în momentul de faţă, totul se depreciază, se fură şi va trebui să luăm o decizie”, declara anul trecut fostul ministru al Economiei Adriean Videanu. Ei bine, în ciuda declarațiilor premieră ale unui înalt oficial român (care recunoștea deschis că cea mai mare investiție externă românească este jefuită),  a crizei generalizate și a reducerilor masive de personal, guvernul Boc continuă să finanțeze jaful de la buget.

Ani la rând am încercat să aflăm pe ce bază se fac finanțările către Krivoi Rog. Mai precis, am încercat să punem mâna pe documentele de bază ale afacerii CIM Krivoi Rog. De fiecare dată, instituțiile statului român au ocolit subiectul, aruncând în ochii opiniei publice câteva documente încheiate cu Ucraina după 1990 (după dizolvarea URSS), fără a explica cum își asumă această țară un contract extern derulat încă din anii ‘80 de Uniunea Sovietică. Care este baza legală prin care s-a semnat Protocolul de modificare al Convenției Bilaterale româno-sovietice din 05.05.1994 prin care, practic se anula “ Convenția dintre Guvernul R.S. România și Guvernul U.R.S.S. privind colaborarea la construirea CIM Krivoi Rog, semnată la Moscova, la data 29.12.1986”. Dacă această convenție a fost anulată vreodată. Înalții funcționari publici din ministerele responsabile cu marea investiție și chiar miniștrii au căutat să ascundă documentele inițiale ale CIM Krivoi Rog, mai ales convențiile semnate cu Uniunea Sovietică. Responsabilii afacerii s-au schimbat, ministerele s-au rotit, întrebările au rămas fără răspuns. Ministerul Economiei ne trimitea la Ministerul Afacerilor Externe și invers. În cele din urmă, aveam să aflăm că cele mai importante documente ale CIM Krivoi Rog erau secretizate (firmele participante la investiție au documentele în regim de secret de serviciu, unele nu sunt publicate sau pur și simplu au dispărut !), ca mai toate marile tunuri economice date de urmașii Securității după ’89. Ca urmare, degeaba ne adresam autorităților române, pentru că cererile presei erau aruncate ala coșul de gunoi de securiștii din Departamentul de Comerț Exterior sau din MAE. Să fie vorba despre neprofesionalism sau o fi chiar rea credință ?

Specialiștii spun că autoritățile române ascund documentele de bază ale afacerii Krivoi Rog pentru că “ semnarea Protocolului de modificare a Convenţiei Româno-Sovietice cu Ucraina la 05.05.1994, s-a făcut fără încheierea în prealabil a unui document cu Rusia, urmaşă declarată şi recunoscută a URSS ”. Drept consecinţă, nici Rusia, nici Ucraina nu recunosc ca datorie, utilajele livrate altor combinate metalurgice decât cele din Ucraina. Este vorba de suma de  93,4 mil. Rbl. Tr. (ruble transferabile 1984) adusă la zi prin dobânzi, la cursul 1 Rbl. Tr. = 1,1266 $, este de cca. 250 mil.$. Pierderi la bugetul României. Deasemenea, în ceea ce privește relația cu Ucraina, nu există o convenţie interbancară care să acopere Convenţia Bilaterală. Nimeni nu a văzut protocolul Ruso-Ucrainean ( invocat verbal în tratative ) conform căruia investiţiile reciproce pe teritorii extra-statale sunt proprietatea statului unde sunt amplasate. Aşa-zis-ul Protocol Zero. Ca urmare, din punct de vedere legal, Convenţia Româno – Sovietică este încă activă. După ce am pus mâna pe cel mai important document al CIM Krivoi Rog, Convenția Multilaterală semnată de țările CAER în 1983, noi am descoperit cu stupoare că, inițial, România nici măcar nu era luată în calcul pentru participarea la derularea investiției.

Povestea CIM Krivoi Rog a început cu ședința CAER din 1983, în care s-a semnat prima Convenție Multilaterală. În capul mesei, din partea URSS, stătea un kaghebist bătrân numit Rosenstrach. După perdele, undeva în spatele tuturor, trăgea cu urechea H, fost ofițer SD în cadrul Direcției de Informații Externe române, trecut în rezervă imediat după fuga șefului său Ion Mihai Pacepa. Prezența fostului securist la ședința CAER nu era întâmplătoare. H, trimis în producție, la UzinExportImport SA, una dintre firmele folosite de Securitate pentru investițiile externe, avea să joace un rol important în ecuația banilor prăpădiți de România în afacerea CIM Krivoi Rog. Delegațiile participante erau din : Republica Socialistă Bulgaria, Republica Populară Ungară, Republica Democrată Germană, Uniunea Sovietică, Republica Socialistă Cehoslovacia și Republica Socialistă România. Nu se știe de ce, în textul Convenției Multilaterale, România nu apare decât o singură dată, într-un mic tabel, deși, în cele din urmă s-a ales cu o halcă semnificativă din marele nimic.

Rus de origine evreiască, Rosenstrach văzuse multe la viața lui. În timp ce specialiștii din țările participante se ciondaneau pe cate o halcă din viitorul combinat, Rosenstrach ațipea în capul mesei. Ochii i se închideau. Barbia îi cădea în piept, iar obrajii pufăiau regulat. Din când în când, câte un “papagal” mai gălăgios îl făcea să tresară. Așa era protocolul, “Fratele cel Mare” trebuia să asculte ce au de spus și ceilalți, pentru a da măcar senzația de parteneriat și democrație. Apoi, sătul de atâta garagață, kaghebistul mormăi amenințător “Tiha ! ( Liniște ! )”. În sala de consiliu se auzea musca. Cu un gest ferm către scribul din dreapta sa, nacealnicul kaghebist zise : “Pișete ! (Scrie ! )”. Și  fără să țină seama de ce s-a discutat cu delegații țărilor frățești, Rosentrach dictă textul Convenției Multilaterale ce a stat la baza contractului de construcție a CIM Krivoi Rog ( KGOKOR pe rusește ).

“Convenție Multilaterală

Privind organizarea cooperării in vederea construirii pe teritoriul URSS a Combinatul de Imbogatire a Minereurilor de fier acide  de la Krivoy Rog

Guvernele Republicii Populare Ungare, Republicii Democrate Germane, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Socialiste Cehoslovace, denumite în continuare “Părţile Contractante”,dorind să dezvolte în continuare cooperarea economică în interesul tuturor ţărilor implicate,in scopul redresarii capacităţii de productie în scădere, în valoare de 4,4 milioane de tone în transfer de metal în anii 1981-1990, cu ajutorul carora o perioada indelungata de timp are loc transferul materiei prime minereu de fier catre tarile SEV, si  de asemenea datorita posibilei cresteri a ofertei acestei materii prime,ca urmare a disponibilitatii Uniunii Sovietice de a oferi depozitele de minereu de fier corespunzatoareau incheiat urmatorul acord multilateral.”

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta