Social • Sfaturi pentru o inimă sănătoasă

Ce este hipertensiunea arterială? Care sunt alimentele interzise, remediile alimentare şi recomandările pentru cei care suferă de afecţiuni cardiace? Citiţi mai jos despre tratamente pe bază de plante medicinale, angina pectorală şi prevenţia anginei pectorale, precum şi despre tratarea pe cale naturistă a bolii.

 

Hipertensiunea arterială – reprezintă creşterea exagerată a presiunii sângelui în patul arterial. Tensiuni normale: 140 mm Hg cu 80 mm Hg şi 160 mm Hg cu 95 mm Hg pentru persoanele vârstnice. H.T.A. se caracterizează printr-o hiperactivitate cardiovasculară, având următoarele simptome: transpiraţii abundente, palpitaţii, tahicardii, puseuri tensionale ridicate, dureri de cap, ameţeli, oboseala, iritabilitate, insomnii, vâjâieli în urechi, înţepături în dreptul inimii, tulburări de vedere, amorţeli în mâini. Pot apărea următoarele urmări: slăbirea memoriei, tulburări de vorbire, surditate, senzaţie de deget mort, dereglări ale digestiei, accidente vasculare cerebrale, hemoragii ale fundului de ochi.

Cauze: bolile renale şi cardiace, afecţiunile endocrine (datorate în special tiroidei, suprarenalelor şi hipofizei), afecţiunile cerebrale. O dată cu vindecarea bolii cauzatoare, se normalizează şi tensiunea.

 

Alimente interzise: zahăr, dulciuri, paste făinoase, pâine albă, prăjituri, sare, carne, mezeluri, afumături, brânzeturi (grase, sărate şi fermentate), ouă (maximum două/săptămână).

 

Remedii alimentare: usturoi, ceapă, praz, salată, urzica, hrean, leuştean, sfecla roşie, cireşe, coacăze, lămâi, vişine, struguri.

De asemenea, se va ţine cont de următoarele recomandări: lichidele se vor ingera fracţionat, fără masticaţie; se va renunţa total la tutun şi băuturi alcoolice; sarea se va reduce din alimentaţie, în raport cu gradul bolii.

Somn – minimum 8 ore noaptea şi 1-2 ore după-amiaza.

Multă mişcare în aer liber. Se vor evita solicitările nervoase (familia va crea bolnavului o ambiantă plăcută).

 

Tratarea hipertensiunii arteriale pe bază de plante medicinale

 

Talpa-gâştii (tinctura) - 20 picături de 3 ori/zi; rozmarin (tinctură) – 30 picături de 3 ori/zi; tei (tinctura) – 20 picături, seara; coacăz negru (frunze) – infuzie din 5 g la 250 ml apă (se consumă câte o doză dimineaţa şi una la prânz); păducel (tinctură) – 20 picături de 3 ori/zi (3 săptămâni pe lună); traista-ciobanului – infuzie din 5 g la 250 ml apă, dimineaţa, sau decoct din 2 g la 250 ml apă, fiert 5 minute (câte 3 linguri/zi); usturoi (tinctură) – 20 picături de 2 ori/zi (10 zile pe lună).

 

Angina pectorală

 

Temperaturile scăzute induc multiple probleme pacienţilor cardiaci, dar cei mai afectaţi sunt cei cu angina pectorală de efort, de repaus precum şi pacienţii cu tulburări de circulaţie periferică (sindromul Raynaud). Frigul este unul dintre stimulii fiziologici care provoacă spasm vascular.

În cazul prezenţei unei afecţiuni cronice a patului arterial pot apărea reacţii vasospastice excesive ce nu pot fi considerate normale. Dacă reacţia spastică este realizată la nivelul arterelor coronare, afectate deja de un proces aterosclerotic, apar dureri anginoase tipice. În cazul în care construcţia arteriolară are ca localizare patul vascular al tegumentelor ce sunt expuse contactului cu aerul rece, apar semnele tipice ale sindromului Raynaud.

Pacienţii cu angina pectorală au în mod curent dureri toracice declanşate de contactul cu aerul rece. Aceste dureri sunt potenţial periculoase, dată fiind capacitatea de a induce o criză anginoasă severă, prelungită. În mod obişnuit durerile induse de contactul cu aerul rece, similare durerilor anginoase de efort, cedează relativ prompt la administrarea de Nitroglicerină sublingual, cu 2-5 minute înainte de expunerea la frig şi protejarea regiunii oro-nazale cu o eşarfă suficient de groasă pentru a împiedica inhalarea aerului rece. Sindromul Raynaud este caracterizat prin apariţia palorii şi a durerii intense la nivelul pielii mâinilor şi feţei în urma contactului cu frigul, reacţie ce este urmată de cianoza cu hiperemie (roşeaţa) ulterioară reactiva a zonelor expuse în momentul revenirii într-o încăpere încălzită.

Protejarea tegumentelor expuse frigului este măsura cea mai eficientă în acest caz, prevenind astfel vasospasmul şi criza hipoxică ulterioară. Se pot aplica unguente cu substanţe vasodilatatoare (unguentul cu Nitroglicerină) care, chiar dacă au eficienţă redusă, pot diminua răspunsul vasospastic la nivelul pielii.

 

Prevenţia bolii

 

Una dintre cele mai frecvente probleme ale pacienţilor cardiaci pe timpul iernii, este prezenta febrei, a stării infecţioase respiratorii. Acestea duc la creşterea muncii inimii, rezultatul fiind creşterea consumului de oxigen de către celulele miocardiace. Prevenirea intercurentelor respiratorii este mai eficientă decât tratarea lor, care va fi mult mai dificilă în condiţiile unui pacient şi cu alte boli asociate. Vaccinarea specifică (vaccinul antigripal) şi nespecifica (Bronchovaxom, Ribomunyl) este recomandată la astfel de pacienţi, ca şi evitarea expunerii inutile la condiţiile atmosferice nefavorabile, precum şi contactul cu persoane care au o infecţie respiratorie.

La bolnavii cu tulburări ale circulaţiei arteriale şi venoase la nivelul membrelor inferioare, suferinţa ischemică cronica devine un factor predispozant pentru apariţia degerăturilor, chiar la temperaturi în jurul a 0 ˚C. Suprainfectarea acestor leziuni este o reală problemă terapeutică, astfel încât recomandarea evitării formării acestora este obligatorie.

Pacienţii cu boală cardiacă ischemică, cu tulburări circulatorii periferice, insuficienţă cardiacă, sunt sfătuiţi să evite agravarea acestor boli prin limitarea cât mai mult posibil a contactului cu aerul rece şi respectarea măsurilor minime de prevenţie enumerate mai sus.

 

Tratament naturist

 

Regim strict vegetarian cel puţin o zi pe săptămână.

 

• Odihnă, plimbări în aer curat, evitându-se zilele friguroase.

• Infuzie din coada-şoricelului, se beau 3-4 ceşti pe zi, timp de 14 zile.

• Extract rece din vâsc, 3 ceşcuţe pe zi.

• Rp. 1 – 30 gr talpa-gâştii, 20 gr frunze de mentă, 10 gr coada calului, 10 gr cimbrişor de câmp, 20 gr frunze de roiniţă, 10 gr flori de şoc;

• Rp. 2 – 30 gr talpa-gâştii, 20 gr coada şoricelului, 20 gr coada racului, 10 gr flori de lumânărică, 20 gr rădăcină de valeriană;

• Rp. 3 – 50 gr flori de tei, 10 gr flori de păducel, 10 gr flori de şoc, 10 gr fructe de fenicul, 20 gr rădăcină de valeriană. Se prepară din 1 lingură amestec de plante la 1 cană de apă, se beau 1-3 căni pe zi, alternând reţetele.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.