Social • Şi cu noi cum rămâne?

Vizionari: 429
19 Noiembrie 2010 Ora: 06:20
Apare tot mai des, în actualitatea românească, evidenţa escaladării violenţei în public, iar cazul Falău, întâmplat în Piatra Neamţ, este doar unul dintre vârfurile aisbergului. Pentru cei care însă nu cunosc amănunte, precizez, pe scurt, că un interlop cunoscut sub numele de Falău a băgat câteva gloanţe într-un alt interlop, într-un local public şi s-a-ntâmplat un mare deranj prin poliţia locală. Dar ideea e nu cum l-a prins poliţia de repede pe-un cretin, ci cum colabora poliţia cu interlopii înainte de eveniment! Căci acolo – oraş mic, de provincie, cu oameni necăjiţi, interlopi paşnici… sună cunoscut? – liniştea pare a fi apărată cu orice preţ: adică şi cu preţul colaborării „oamenilor legii” cu gangsterii locali, care, altfel, ar produce mare deranj public dacă ar fi săltaţi cu duba… De ce? Deoarece, aşa cum s-a văzut la numitul Falău, „băieţii” au şi dotarea mai bună: pistoale cu muniţie de război, recte cu glonţ! Şi moaaamă, ce a fost al gura unui portocaliu neobişnuit (ştiţi, ca-n reclama aia, cu detergenţii obişnuiţi…): „Să se înăsprească legea portului şi deţinerii de arme!”. Cât mă ştie lumea de calm, şi tot îmi venea să răcnesc la el: „Mă, da’ tu chiar eşti prost???”. Pentru că biata victimă a unui neuron evadat nu putea să priceapă, de la nivelul funcţiei sale portocalii pe care o coordonează cu multe şi depline „succesuri” cu neuronul antepomenit, nu poate să priceapă că un infractor nu are nevoie de permis legal ca să care cu el un trancarici de 9 milimetri! D-aia-i infractor, că îl doare-n… suflet de lege! D-aia-i infractor, că s-a specializat în încălcarea legilor în toate felurile! Sau trebuie înţeles că puterea portocalie suportă greu către deloc concurenţa în domeniu?
OK, am priceput: instituţiile statului ne apără şi previn, cât pot, mă rog…, da’ cum ne apărăm NOI, de un nebun pus pe fapte mari, sau să cazi într-o situaţie gen ambuscadă, sau să dea peste tine un tâlhar de drumul mare? Cum mă autoapăr eu, ca simplu cetăţean plătitor de taxe şi impozite? Că infractorul nu cere voie ca să deţină un Beretta, dar eu, cetăţean obişnuit, cum mă apăr dacă-mi apare unu’ la colţ cu „9 mm”-ul în palmă? Căci autoapărarea este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, înscrise în orice constituţie care se respectă! Mă rog: până şi în cea a României… Alt aspect: în ORICE stat civilizat (de parcă ne-ar fi pârât cineva că am fi şi noi!) se preţuieşte dreptul la viaţă şi demnitate al cetăţenilor săi, iar dreptul la autoapărare permite şi celui care se apără să deţină diverse dispozitive care să-l protejeze eficient, inclusiv aşa-numitele „arme de mână” – pistoale, cu alte vorbe. Numai la noi, în România, există o lege în care, dacă te atacă un individ cu un pistol, şi dacă reuşeşti să-i dai un pumn în nas, să zicem, ca să te aperi, TOT TU eşti cel care ia amendă şi poate chiar şi un pic de pauză de masă, pe banii statului, într-o garsonieră prevăzută cu gratii! Numai la noi, în România, dacă te atacă unu’, noaptea, la tine-n casă, cu o sabie-n braţe şi pus pe fapte mari, multe şi rele, tu, o paşnică băbuţă de 70 de ani, trebuie să fii Adrian Iovan sau reîncarnarea lui Bruce Lee ca să supravieţuieşti şi să nu intri-n colţii legii ca mare agresoare şi atentatoare la viaţa lu’ nea tâlharu’, în caz că-l pocneşti pe individ cu un făcăleţ în numele Tatălui şi îi faci buba la cap în vreme ce-i completezi colecţia de stele verzi!
Ce este greu de priceput de către „organili” în drept şi de către toţi deontologii şi moraliştii naţiei este că, prin înăsprirea regulilor de deţinere a ceva care poate fi folosit ca armă de autoapărare, după cum se poate vedea pattern-ul de gândire portocalie, riscăm să se legifereze ca un amărât de cuţit de tăiat pâine să fie declarat armă albă şi o să trebuiască să ne luăm doar franzelă gata tăiată, iar cartofii o să ni-i curăţim cu Gillette-urile, de preferat DUPĂ ce ne raşchetăm barba! Pentru că, aşa cum atâtea şi atâtea drepturi au rămas doar vorbe goale rătăcite într-o Constituţie care se îndreaptă cu paşi mari către o „reformă” fundamentală şi o modernizare cu anasâna, şi dreptul la prezervarea vieţii personale va deveni doar ceva la care ai dreptu’ tot ca la salariu, pensie, da’ nu-ţi garantează nimeni că nu o să-ţi fie retezat şi ăsta cu 25%… Cu alte vorbe: ai dreptu’ ca să ţi se spună că ai drepturi, da’ uzul lor e facultativ, depinde cum vrea cel ce ţine timona-n braţe! Ai dreptul la viaţă, da’ n-ai dreptul la o retribuţie a muncii care să îţi susţină acest drept! Ai dreptul să-ţi suplimentezi acest drept la muncă prin găsirea unui alt job, pe care, din cauza crizei, bineînţeles că nu-l găseşti! Dar asta nu interesează pe nimeni! Ai dreptul să mori cu zile! Ai dreptul să mori cu dreptatea-n mână! Ai dreptul că mori de boli banale după ce ai cotizat toată viaţa la sistemul de sănătate! Ai dreptul să mori de foame cu salariul minim pe economie pe care-l primeşti ca penalitate pentru că ai făcut o facultate! Ai dreptul ca să fii batjocorit dacă nu toată ziua, măcar zilnic! Ai dreptul să fii mânat la vot ca oaia, să poţi aduce la putere pe nişte învârtiţi care, începând chiar de a doua zi, să-ţi taie din drepturi! Ai dreptul să iei o pensie de 3,5 milioane, cu care să nu-ţi poţi plăti nici măcar medicamentele…
Apropo, o ultimă întrebare – retorică, bine-nţeles, pentru că n-are nimeni urechi sau chef să audă aşa ceva –: pensionarii care nu reuşesc să-şi acopere necesarul minimal pentru supravieţuire, cu ei cum rămâne? Ce li se recomandă să facă: să-şi mai ia un job sau încă o pensie???













Legaturi (NE)primejdioase