Social • Spioni au fost, spioni sunt încă… Episodul II

Marea familie DIE în imagini – ONU 1976-1977

Continuăm prezentarea „diplomaţilor” DIE aflaţi la post la New York, în perioada 1976-1977. Prezentăm în premieră fotografii şi informaţii puse la dispoziţie chiar de unii dintre aceştia. Fragmentele de mai jos fac parte din al doilea volum al cărţii Puterea din Umbră, în curs de publicare.

Este important de subliniat faptul că până la fuga generalului Ioan Mihai Pacepa (director adjunct al spionajului extern), Direcţia de Informaţii Externe ( până în 1972 Direcţia Generală de Informaţii Externe cu indicativele numerice U.M. 0123 /I şi U.M. 0755) era împărţită în câteva divizii operative importante : UM 0920/V1 Spionaj Politico-Economic pe Europa – FOTO1, unde era şef generalul Gheorghe Toader, cu sediul în spatele Primăriei sectorului 1; UM 0920/V2 – Spionaj Politico-Economic pe America şi restul lumii – FOTO 2, condusă de generalul Gheorghe Marcu şi UM 0920/ V3 – Contrainformaţii şi Emigraţie ( ulterior redenumită F), sub conducerea generalului Gheorghe Bolînu.

Sediul UM 0920/ V1 – Spionaj Politico-Economic pe Europa, din spatele Primăriei Sectorului 1, perete în perete cu Colegiul Naţional Ion Neculce. Aici s-a petrecut marea transformare a politicienilor români, din securişti în democraţi. Spre exemplu, în decembrie 1989, Silvian Ionescu fostul şef al Serviciului ţări francofone din cadrul Departamentului Europa al CIE (fost V1), sare gardul instituţiei şi ajunge revoluţionar în FSN. Restul e can-can. Mai erau câteva cu importanţă redusă, UM 0920/A – Divizia de Contraspionaj pentru Ţările Socialiste sau Brigada Specială TS – Spionaj Tehnico-Ştiinţific (redenumită de Pacepa SD, până în 1979 când a fost dizolvată). TS era o unitate specializată în procurarea de informaţii cu caracter ştiinţific. Ofiţerii brigăzii obţineau prin orice mijloace, documentaţii şi aparaturii necesare institutelor de cercetare şi proiectare din industria naţională. Dar cea mai controversată componentă operativă a DIE rămâne Brigada U, care se ocupa de ofiţerii deplin conspiraţi, „ilegalii” acopeririţi în diverse ţări. Până în 1974, brigada ilegalilor sau ofiţerilor S a fost condusă de Romeo Popescu, urmat de generalul Gheorghe Maxim (nume de cod Gheorghe Manea) şi avea sediul pe Splaiul Independenţei în Institutul pentru Studii Economice Internaţionale. Vom reveni cu amănunte.

Sediul UM 0920/V2 – Spionaj Politico-Economic pe America şi restul lumii. Şef era generalul Gheorghe Marcu, director al Institutului de Conjunctură Economică (instituţia DIE de acoperire pentru spionii de la New York). Ofiţeri V2 : Căpitan Nicolae Horodincă (FOTO 3), poate al doilea ca importanţă dintre trădătorii DIE după Pacepa, soţia Cristina Horodincă (FOTO 4) şi copilul lor. Horodincă a cerut azil politic în SUA în 1980, apoi l-a dat în vileag pe generalul Alexandru Tănăsescu, unul dintre şefii DIE pentru diaspora românească în Statele Unite. Despre Cristina Horodincă s-a spus că ar fi fost implicată într-o operaţiune de identificare a generalului Ion Mihai Pacepa, împrietenindu-se în perioada de azil politic cu o menajeră a CIA. Cristina s-ar fi întors în România cu copilul, oferind date despre noua identitate a lui Pacepa în 1981.

Ilie Nedelcu, fugit în USA

După plecarea la post la Washington a colegului său Locotenent major Emilian Andreescu, Ilie Nedelcu a rămas în Centrala SIE, coordonator al ofiţerilor acoperiţi pe SUA. Încă nu avea aptitudini pentru a pleca la post. Imediat ce a fost trimis în Canada, în 1990, a defectat, spunând că fuge de neocomunism. Acum trăieşte la New York. Unul dintre fii s-a întors în România după Revoluţie, achiziţionându-şi un apartament în zona 13 Septembrie.

Locotenent major DIE Emil Andreescu la ONU

Gorjeanul Andreescu a stat la Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite de la New York, sub acoperire, mai mult de 7 ani. Foştii săi colegi spun că ar fi fost o piesă de bază a spionajului românesc de peste ocean în acea perioadă, ofiţerul Andreescu fiind creatorul unei agenturi DIE puternice la ONU. Piesă rară în peisajul Direcţiei de Informaţii Externe, Emil Andreescu ar fi fost trup şi suflet dedicat meseriei. În 1973, spun unii, ar fi fost căsătorit de DIE (după uzanţele vremurilor) cu Mariana (FOTO 7), o frumuseţe de origine maghiară, Andreescu a coordonat spionajul pe spaţiul nord-american din sediul V2 de pe Mătăsari, din biroul de la etajul 1 (vezi FOTO 2). Fiind cunoscător de mai multe limbi străine şi absolvent al facultăţii de Comerţ Exterior, Andreescu este trimis împreună cu soţia, sub acoperirea Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaţionale, la ONU. O prezenţă plăcută şi elegantă, Mariana avea misiunea de a culege informaţii din diaspora maghiară de la New York şi traducea interceptările în limba maghiară, făcute de cifrorii reprezentanţei.

Colegi de birou cu Emil Andreescu mai erau :

- colonel Ilie Suba – fost ofiţer la ISMB cu sediul pe strada Beldiman, răspundea de hoteluri, ambasade străine la Bucureşti, pe linie de turişti străini. Suba a absolvit facultatea – profil franceză-engleză la Facultatea de Litere din Cluj în 1972, de unde a fost racolat de DIE. Tot la Timişoara, Suba l-a cunoscut pe Virgil Măgureanu prin intermediul căruia a promovat după ’89 în importante funcţii în stat.

- colonel Rădulescu Viorel ( nume de cod Iepuraşul ). Rădulescu era băiatul fostului redactor şef al ziarului România liberă din era comunistă. După moda vremii, Iepuraşul a fost căsătorit cu fata colonelului Mocanu, rezident DIE în Brazilia şi fost director adjunct al Diviziei V2.

Despre activitatea familiei Andreescu la New York, voi reveni cu amănunte într-un episod viitor.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta