Social • Stresul – inamicul nr 1 în viaţa de zi cu zi

Stresul se face vinovat de faptul că mulţi oameni nu mai pot ţine piept vieţii cotidiene. Drept urmare, el cauzează o serie de neplăceri cum ar fi: insomnie, hipertensiune, probleme digestive, probleme sexuale, infarct, artrită şi lista e lungă. Ceea ce este poate cel mai important de ştiut este că majoritatea oamenilor sunt vulnerabili la stres. Indiferent de sex, vârstă ori credinţa, indiferent de meserie şi de preocupări, aproape oricine poate cădea pradă stresului.

Boala noului mileniu, stresul, afectează zilnic milioane de oameni din întreaga lume. Cauzele stresului sunt diferite, dar toate au repercusiuni grave asupra sănătăţii. Tehnologiile ultramoderne, intensitatea ridicata a muncii sau ritmul accelerat de viață sunt principalele cauze ale stresului. Persoanele din ţările subdezvoltate nu scapă, la rândul lor, de acest flagel. Precaritatea nivelului de trăi, nesiguranţa zilei de mâine, dificultatea găsirii unui loc de muncă, privaţiunile cotidiene sunt factori de stres care afectează dramatic sănătatea oamenilor.

Primele referiri la această stare anormală de sănătate a organismului s-au făcut în anii celui de-al doilea război mondial, când, din cauza tensiunii psihice în care stăteau locuitorii Londrei în timpul bombardamentelor aeriene, cota îmbolnăvirilor de ulcer a crescut la circa 20%, în condiţiile în care, în mod normal, procentul este între 3 şi 8%

Mediul de muncă a devenit în mare parte ostil, în multe întreprinderi şi firme angajaţii nu au pauza de prânz şi cei mai mulţi angajatori au cerinţe foarte mari faţă de salariaţi şi un comportament descurajator. Stresul la locul de munca apare fie atunci când solicitările depăşesc posibilităţile angajatului, fie vine pur şi simplu pe mai multe direcţii în acelaşi timp. În astfel de situaţii, persoanele nu reuşesc să-şi adapteze în mod eficient comportamentul la solicitările venite şi îşi pierd autocontrolul. Dureri de cap, ameţeli, nervozitate, crampe musculare, depresie sau obezitate sunt doar câteva dintre simptomele pe care le manifesta angajaţii din cauza lucrului sub stres şi lipsei de servicii medicale. O companie ai cărei angajaţi manifesta aceste simptome poate pierde anual între 250 şi 500 de euro per angajat. Conform unui studiu al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, costul stresului ocupaţional în România se ridica la a zecea parte din PIB.

Principala problemă care se ridică în faţa noastră este aceea de a recunoaşte stresul şi, bineînţeles, de a-l putea controla. Iată pe scurt posibilităţile cele mai bune pe care le avem la dispoziţie...

Pe măsură ce recepţionăm stimuli – care pot fi externi (de exemplu evenimentele şi situaţiile din jurul nostru) sau interni (propriile gânduri şi atitudini) – aceştia sunt procesaţi de creier pe baza experienţelor personale anterioare, a sistemului de opinii. După trecerea de această fază, sistemul de opinii va determina o reacţie în corp. Cu alte cuvinte, nici un eveniment, nici o întâmplare nu are nici un înţeles şi nu ne afectează cu nimic până nu trece prin sistemul nostru de opinii, sistem care la rândul lui va declanşa o reacţie ce poate fi pozitivă sau negativă în funcţie de ce credem despre situaţia în cauză. Evident că o reacţie negativă va determina o stare de stres pentru noi, de aceea reacţia de stres se va reduce fie odată cu îndepărtarea / diminuarea stimulului (lucru care de multe ori nu se afla sub controlul nostru), fie prin comutarea atenţiei pe altceva decât pe recepţionarea ca atare a mesajului agresiv al stimulului (lucru care depinde în cea mai mare măsură de noi). Ceea ce contează, deci, în generarea stresului nu este acţiunea/stimulul în sine ci ceea ce credem noi despre acea acţiune/stimul – practic procesul de interpretare, de încadrare în context şi de asimilare realizat de mentalul nostru.

Pentru a ne putea dispensa de stres prin cultivarea autocontrolului stărilor, va trebui să oferim organismului (şi în special creierului) uneltele necesare susţinerii funcţionale a efortului conştient. Iată cum stau lucrurile la nivel de proces fiziologic...

Centrul de alarmă al creierului, nucleul amigdalian, este banca memoriei afective, depozitul tuturor momentelor noastre de triumf şi de eşec, de speranţa ori de teamă, de indignare, frustrare sau manie. El apelează la aceste amintiri stocate pentru a evalua evenimentele momentului conform potenţialului de pericol sau de oportunitate. Răspunzător cu simţul de auto-conservare încă de la începutul existenţei omului, în momentul identificării unei situaţii de criză, nucleul amigdalian amplifica acuitatea senzoriala, blochează gândirea complexă şi declanşează răspunsuri reflexe, automate, având legătura strict cu instinctul primar de supravieţuire. Pe de altă parte, centrul executiv, raţional al creierului, situat în lobii prefrontali, este singurul care poate opri sau diminua directivele frenetice ale nucleului amigdalian. Centrul raţional al creierului situat prefrontal este asemănător unui cod secret care stopează alarmă falsă dintr-un sistem de securizare domestic. Optimizarea funcţiilor acestui centru prefrontal şi acutizarea performanţelor sale este singura cale de a potenţa reacţia primitivă de supravieţuire iniţiată de nucleul amigdalian, care fără circuitul inhibitor al centrului raţional ar pune o surdină minţii executând manevrele cele mai bine repetate, chiar dacă ele înseamnă a zbiera de furie sau a îngheţa de spaimă.

Stimulând prin componente nutritive complexe acuitatea naturală a funcţiilor centrului raţional şi practicând auto-educarea zilnică, la nivel conştient – prin relaxare, modelarea mentalităţilor şi gândire pozitivă – avem toate şansele să devenim oameni sănătoşi, optimişti şi activi, care atunci când se confruntă cu o situaţie neplăcută în viaţă se gândesc imediat la o soluţie, iniţiind o acţiune şi nu o reacţie.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta