Social • Tensiunea arterială oscilantă şi riscurile ei

După efectuarea unui efort fizic, când avem emoţii sau când suntem obosiţi, tensiunea arterială creşte, ca un mecanism de adaptare a organismului, pentru ca apoi să revină la valorile normale. Exista însă şi cazuri în care aceste creşteri episodice peste valorile normale nu sunt motivate de efort sau de oboseală. Vorbim în acest caz de o tensiune oscilantă…

Când vorbim de măsurarea tensiunii arteriale avem în vedere înregistrarea a două valori numerice. Avem, pe de-o parte, tensiunea arterială sistolica, care are de obicei o valoare mai mare (120-130 mm Hg) şi care desemnează presiunea cardiacă generată pentru a pompa sângele de la inima spre celelalte organe. Valoare mai mică (70 mm Hg) desemnează tensiunea arterială diastolică, care reprezintă presiunea vaselor de sânge în momentul în care inima se umple cu sângele venit din restul corpului.

În cazul în care ne confruntăm cu tensiune arterială oscilantă, aceasta prezintă creşteri episodice peste valorile normale, dar la următoarele măsurători tensiunea revine de obicei la parametri normali. Exista însă riscul ca aceste oscilaţii să devină din ce în ce mai frecvente. În timp, după mai multe luni sau chiar ani, unele dintre aceste persoane cu tensiune oscilantă pot dezvolta hipertensiune arterială.

 

Ce presupune hipertensiunea arterială?

 

Dacă tensiunea creşte cu cel puţin 2 mm Hg peste valoarea medie, când este măsurată de cel puţin două ori la un interval de două săptămâni în condiţii de repaus şi de calm, este un semn de hipertensiune. Din punct de vedere patologic, creşterea tensiunii arteriale minime este mult mai importantă. Deoarece hipertensiunea arteriala implica o suprasolicitare din partea inimii, care trebuie să pompeze sângele contra unei presiuni superioare, apare îngroşarea pereţilor ventriculilor şi dacă se agravează, se ajunge la insuficienta cardiacă. Hipertensiunea poate acţiona şi asupra sistemului nervos central, declanşând o encefalopatie hipertensiva cu dureri de cap, ajungând chiar şi la accident vascular cerebral. Valoarea acesteia creşte cu vârsta, adică cu starea de sclerozare a pereţilor arteriolelor şi a vaselor mici, care, prin depozitarea de săruri de Ca, îşi pierd elasticitatea şi se pot rupe.

 

Semne şi simptome

 

Principalele semne ale hipertensiunii arteriale sunt:

cefalee matinală în regiunea occipitala; ameţeli; insomnie; amorţirea membrelor. Se recomanda în aceste condiţii un regim alimentar bogat în săruri minerale: Iod (hipotensor), Mn (reglează funcţiile renale), S.

 

Cauze

 

Printre cauzele producerii hipertensiunii se afla:

ereditatea (60%); obezitatea; consumul de sare (necesarul de 2-3 g/zi); stresul. Este recomandat ca fiind normal un aport de 4 g sare/zi. Dar dacă exista insuficienta cardiacă, atunci este indicat să nu se consume mai mult de 2 g sare pe zi, cantitate ce poate fi asigurată prin consumarea de crudităţi fără adaos de sare. Emoţiile pozitive duc la scăderea tensiunii arteriale. Contactul sexual însă, duce la creşterea tensiunii sistolice şi diastolice. Exista o strânsă legătură între tensiunea arterială şi rinichi. Tensiunea arterială creste când se produce o încetinire a circulaţiei sangvine prin rinichi (distrugerea globilor rinichilor). Materiile care provoacă degradarea globilor sunt: sarea, acizii de proteine, nicotina, metalele (în special mercur) şi medicamentele. Este indicat deci să fie evitate.

În condiţii normale, valorile tensiunii au o evoluţie ciclică: orele de vârf pentru tensiune sunt 6-10 şi 17-19, iar la 3-4 noaptea sunt valori minime. La sfârşitul lunii ianuarie, tensiunea diastolică are valori maxime, iar la mijlocul lunii februarie, tensiunea sistolică este maximă.

 

Ce este tensiunea arterială oscilantă?

 

Diagnosticul de tensiune oscilantă nu există în clasificarea standard a nivelurilor de tensiune arterială. Se consideră normală tensiunea 120/80, însă limita normală trebuie să ţină seama şi de vârstă şi condiţiile clinice asociate ale pacientului. Este important de ştiut că oscilaţii ale tensiunii arteriale pot să apară şi în funcţie de locul în care se desfăşoară măsurătorile. De exemplu, în cabinetul medical, pacientul poate avea o tensiune crescută, dar o măsurătoare efectuată în condiţiile obişnuite de mediu ale pacientului poate arăta valori normale. Această situaţie este cunoscută sub numele de „hipertensiune de halat alb”. Însă nici această oscilaţie de tensiune nu este de neglijat. Şi în asemenea cazuri exista riscul de a dezvolta hipertensiune, în timp.

Prima cifră în măsurarea tensiunii, întotdeauna mai mare, reprezintă tensiunea maximă sau sistolică şi arată mai ales starea inimii, iar a doua cifra, mai mică, minimă, reprezintă tensiunea diastolică şi este relevantă pentru starea arterelor periferice. Se vorbeşte de tensiune oscilantă numai când diferenţa între măsurători este de peste 5-6 cm Hg (coloană de mercur).

 

Semnele afecţiunii sunt greu de identificat

 

Tensiunea oscilantă este destul de periculoasă pentru că de cele mai multe ori simptomele ei nu sunt resimţite în mod evident. Dacă există, simptomele sunt estompate: dureri de cap, ameţeli, tulburări de vedere şi auz, hemoragie nazală, senzaţie de presiune toracică. Ele devin sesizabile în momentul în care hipertensiunea s-a instalat deja. Chiar şi atunci, sunt deseori ignorate sau tratate simptomatic, fără a investiga cauza reală. Datorită caracterului ei asimptomatic, hipertensiunea a fost numită ucigaşul tăcut, ea nefiind descoperită decât în momentul instalării unor complicaţii.

 

Să învăţăm să ţinem boala sub control

 

Chiar dacă tensiunea arterială oscilantă nu afectează stilul de viaţă al pacientului, salturile hipertensive trebuie controlate şi prevenite. Un pacient care suferă de o astfel de afecţiune nu trebuie să renunţe la supravegherea medicală. Medicul este cel care trebuie să identifice factorii de risc, să îi măsoare tensiunea mai frecvent şi să îl ţină sub observaţie. Mai mult, sunt recomandate câteva modificări ale stilului de viaţă: reducerea consumului de sare; creşterea efortului fizic; scăderea greutăţii corporale dacă pacientul este obez sau supraponderal; întreruperea fumatului; suprimarea consumului de alcool. Toţi aceşti factori pot contribui la creşterea tensiunii arteriale şi la instalarea hipertensiunii. Dacă sunt însă corectaţi, tensiunea poate reveni la parametri normali. Pacientul cu tensiune oscilantă poate fi investigat suplimentar prin înregistrarea ambulatorie a tensiunii arteriale. Se utilizează un dispozitiv care măsoară tensiunea periodic (poate fi programat la 15, 30 sau 60 de minute), atât în timpul zilei, cât şi în timpul nopţii. Având această înregistrare, se întocmeşte un raport medical prin care se analizează episoadele de hipertensiune arterială pe care le-a avut pacientul, precum şi condiţiile în care au apărut ele.

 

Grija pentru alimentaţie este importantă

 

În cazul unei tensiuni arteriale oscilante, este esenţial regimul alimentar fără grăsimi animale (colesterolul produce ateroscleroză, care scade calitatea peretelui arterial, reducându-i elasticitatea), carne de porc, prăjeli, cafea, alcool, ţigări, sare (care reţine apa în organism şi creşte volumul sangvin), conserve. Tensiunea începe să crească după 15 min. de la băutul cafelei, iar după 1 h creşte şi mai mult. Alcoolul nu numai că face să crească tensiunea, dar chiar produce tensiune. Se recurge la un regim naturist în care să predomine alimentele hipotensoare: usturoi, ceapă, praz, salată, sparanghel, urzică, hrean, leuștean, sfeclă, fasole verde şi boabe, cartofi, mult pește, pâine graham şi rar pasăre de curte, porumbei. Se vor consuma cu predilecţie grâu, soia şi în special secară, încolţite. Este recomandată evitarea efortului fizic excesiv, tensiunii nervoase, obezităţii. Sunt necesare plimbări zilnice şi chiar gimnastică medicală. O simplă alergare face să crească tensiunea, dar efortul prelungit duce la scăderea tensiunii sistolice. Vorbitul şi cititul duc la creşterea tensiunii.

 

Ţineţi tensiunea sub control!

 

Tensiunea arterială trebuie măsurată ori de câte ori avem ocazia, fie la medicul de familie, fie acasă. Tensiometrele uzuale, deşi mai puţin fiabile decât cele utilizate de medici, sunt de un real ajutor în diagnosticul hipertensiunii. Măsurarea tensiunii este un gest elementar pe care îl putem face pentru sănătatea noastră. Cel mai bun moment al zilei pentru o măsurare este dimineaţa. Trecerea de la starea de repaus la cea activa este percepută de organismul hipertensivului ca un efort, de aceea tensiunea crește dimineaţa, iar hipertensiunea este mai uşor de diagnosticat. Aşa se explică de ce infarctul şi accidentul vascular cerebral sunt mai frecvente dimineaţa. Pentru a se stabili cu mai mare exactitate diagnosticul de hipertensiune, pacientul trebuie să-şi măsoare tensiunea timp de 6 săptămâni, în diverse momente ale zilei şi locuri. El notează de fiecare dată într-un carnet valoarea tensiunii constatate, ora şi locul unde se afla. După 6 săptămâni, medicul analizează datele şi poate stabili un diagnostic.

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.