Social • Veşnicia s-a născut la sat…

Veşnicia s-a născut la sat – ne spunea Lucian Blaga din perspectivă tradiţionalistă, cu toate că oscila ca scriitor între noul stil expresionist şi duhul tradiţionalist al eresului.

Spiritul veacului XX (saeculum, după Eugen Lovinescu) este citadin, modernist. Spiritul veacurilor este tradiţional, rustic. Spiritualitatea s-a născut la sat şi se eternizează în acest spaţiu, matrice stilistică a operelor mari, implicit a veşniciei.

La început de secol XXI o iniţiativă se vrea spiritualistă, la zorii permisivităţii aproape totale (când totul este posibil, numai să vrei): turismul rural. Unii fac din acest lucru un brand naţional. Parcă vor să ne aducă aminte de proiectul ceauşist al sistematizării rurale. Nimic altceva, în fond, decât platforma electorală şi de conducere, nu prea departe de strategiile de marketing, de politicile comerciale promoţionale. Dacă ne gândim bine, poate că ar fi nimerit să vorbim de marketing politic.

Cu excepţia aşa-zişilor strategi politici, cei care au legătură cu ideea de turism rural s-ar împărţi în două categorii antinomice: unii care ar merita oprobriul public, care au investit în aşa-zisele pensiuni agroturistice mai mult bani europeni decât banii proprii, construindu-şi de fapt lor case de vacanţă de lux (apar cel mult în emisiuni, mediatizate, decât în proiectele noastre de a le vizita) şi alţii, de bună-credinţă.

Aceşti alţii sunt mulţi, dar necunoscuţi. Scapă nejustificat atenţiei noastre. De fapt, justificarea ar fi păcatul nostru, al românilor, poate blestem sau apanaj comunist, este că ne lăsăm direcţionaţi de rău. Singura noastră busolă este orientată nu spre nord, nici spre bani, cum spunea Octavian Paler, ci spre rău. Antidotul ar fi să căutăm lucrurile mărunte, dar benefice, care, prin proliferare, ar întări ideea de bine.

Printre aceşti alţii, dar care sunt din păcate mai puţin cunoscuţi, se numără unii preoţi din lumea patriarhală a satului care organizează pelerinaje religioase, ce reunesc fii ai satului natal, de la profesori (chiar universitari), la judecători sau oameni simpli, a căror sărăcie nu le-a permis nici alfabetizarea. Simpli, dar spirituali şi sempiterni în modestia lor. Un astfel de proiect demn de admiraţie şi în faţa cărui mă închin cu toată stima a fost cel iniţiat de părintele Aurel Fâciu de la parohia Bustuchin. Nu există cuvinte care să descrie cele două pelerinaje organizate în ultimele trei săptămâni. Farmecul inegalabil al legendei  este descoperit dincolo de hotarele arhetipale de către fiii mai mici sau mai mari ai satului.

Se spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Mai bine zis, trebuie să cauţi pomul rodnic

la care să mergi cu sacul! Iar roadele adevărate, din păcate invizibile, se găsesc la ele acasă – la sat, unde s-a născut veşnicia.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta