Social • „Zâmbete” din „Ţara măgarilor”: lacrimi în loc de zâmbete

Din Ţara măgarilor. Însemnări ale filosofului şi sociologului Ştefan Zeletin (1882- 1934) este o carte tragică. Prin urzeala firavă a alegoriei se străvede cu uşurinţă faptul că Ţara măgarilor e ţara românilor, propria patrie a autorului. Dureros, nedureros – asta este… Viaţa României nu ţine de cartea lui Ştefan Zeletin, iar eternitatea ei n-o ştie nimeni. Ţara măgarilor… Păturile sociale din Ţara măgarilor, Cultura măgarilor, Caracterul naţional al măgarilor, Justiţia măgarilor, Morala măgarilor, Patriotismul măgarilor…

În „ţara măgarilor” viaţa devine tot mai imposibilă. Frustrările se acumulează, sentimentul de inutilitate se amplifică, iar incertitudinile sporesc. În acest spaţiu geografic şi zâmbetul se transformă în durere. Iar aparenta linişte sufletească ascunde o atmosferă de doliu. Aceasta este realitatea dură la care suntem „invitaţi” în aceste zile să medităm. Vestea morţii Mădălinei Manole a şocat, însă a creat oportunitatea şi a unor ample dezbateri. Despre criteriile fericirii, despre angoasa frustrărilor, despre oportunităţi ratate sau ignoranţa valorilor. Dincolo de durerea care ne încearcă, de speculaţiile care se fac sau de adevărul pe care, probabil, nu îl vom şti niciodată, evidenţele se impun a fi abordate deschis. Iar în această privinţă, Mădălina ne confruntă cu starea generală a unei societăţi în care normalitatea a devenit o excepţie. Succesul facil, lipsa de scrupule, lipsa de profesionalism, exacerbarea propriului interes, mediocritatea morală, răzbaterea cu orice preţ sunt la ordinea zilei. Mădălina Manole este o victimă a lumii superficiale şi a valorilor false promovate de o societate deja mult prea bolnavă pentru a mai spera la însănătoşire. Aceeaşi societate străveche despre care scria Ştefan Zeletin în urmă cu un secol… „Trebuie să cobori în adâncime: să le cercetezi cultura şi caracterul, să vezi cum le este morala şi abia atunci înţelegi că te afli între adevăraţi măgari. Numai când trăieşti mai îndelung cu dânşii şi ajungi să-i cunoşti pe dinăuntru descoperi cu cine ai a face. Atunci vezi că, în vreme ce corpul acestor vieţuitoare se răsfaţă în curăţenie omenească, sufletul înoată într-o cumplită murdărie măgărească”. (Ştefan Zeletin, 1916) Sentimentul de „REBUT” începe să devină norma. Atmosfera de inutilitate la care suntem expuşi creează frustrări incomensurabile. La care unii nu reuşesc să mai reziste. Din păcate, acesta a fost şi gestul fatal al Mădălinei… Şi chiar dacă unii supravieţuiesc, convingerea că au „expirat” îi va domina pe parcursul existenţei lor efemere…Nu putem contesta aşteptările prea mari ale Mădălinei. Nici faptul că a demonstrat un act de „laşitate” abandonându-şi familia. Sau că punea preţ prea mare pe aspectul fizic sau etala accente de perfecţionism. Însă, dincolo de acestea, ea şi alţi artişti de valoare au fost împinşi în marginea scenei. Şi nu fiindcă s-au schimbat „gusturile” artistice ale publicului, ci morala societăţii a suferit ample distorsiuni. Pentru cei care mai cred în necesitatea unui set de valori deja viaţa îi ucide…O viaţă care devine tot mai insuportabilă. Chiar toxică! O viaţă care nu justifică încercarea disperată de a pleca din mijlocul ei, însă poate explica eşecul de a mai dori să trăieşti în ea. Mădălina ”experimenta” anxietatea ratării şi, în cele din urmă, a ales să-şi sfârşească viaţa printr-un cerc perfect închis: unde a început, acolo s-a sfârşit, de ziua ei de naştere. Oferindu-ne o lecţie aspră: cât de fragil este succesul şi cât de facil este eşecul. Lăsându-ne, însă, şi posibilitatea de a ne exprima recunoştinţa aşa cum ne este obiceiul: POSTMORTEM!Ni s-a cerut în mod expres să stăm cu fruntea sus. Corect! Măcar să murim frumos…Ceea ce denotă faptul că preşedintele este interesat ce se întâmplă cu fruntea noastră. Cât de patetic! Lacrimile ne curg şuvoi… Însă din alte motive.Cât patriotism! Aproape că îţi pare rău să evadezi din acest ţinut cu asemenea lideri „iluştri“. Deja ne simţim mai bine! Încurajările ne fac cinste… Cu un secol în urmă, Ştefan Zeletin „admira“ astfel de replici „inimoase“ rostite în binecunoscuta ţară a măgarilor.“Fraţilor, un fior de înălţare zguduie toată făptura măgărească, atunci când priveşti trecutul ca şi prezentul neamului, deopotrivă de falnice amândouă. Generaţia de faţă poate ţine capul sus cu mândrie în faţa lumii, căci ea stă în chip vrednic la înălţimea celor de odinioară. Oricine trebuie să fie mândru de a şti din ce neam este, trebuind să tremure de ruşine numai la gândul că ar fi putut să se nască în altă lighioaie decât măgar!“ (Zeletin, Din ţara măgarilor) Că ne lăudăm cu ce nu avem deja o ştim. Că suntem penibili, rămâne să învăţăm. Un singur lucru este greu de înţeles. Cum poţi să stai cu fruntea sus când ai piciorul altcuiva pe gât? Ceea ce ar fi, totuşi, un cinism la superlativ…P.S. Sau poate este necesar să faci ceva cu piciorul…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta