Sport • Despre familie, fotbal, brazilieni şi Copacabana cu Alexandre Cardoso

Vizionari: 847
20 Noiembrie 2009 Ora: 15:47
„Brazilia nu mai are fotbalişti de geniu, aşa cum a fost Roberto Carlos”
Alexandre Carlos Cardoso este unul dintre supravieţuitorii contingentului portughezo-brazilian cu care Marin Condescu a sperat, şi până la urmă a şi reuşit, să facă ceva pentru salvarea Pandurilor de la retrogradare în urmă cu doi ani. Inimos, deosebit de sociabil, dar mai ales foarte serios în pregătire, Cardoso a reuşit să-şi găsească un loc în prima garnitură a Pandurilor, iar odată găsit, foarte rar a mai dat jos tricoul de titular. (Cristi Constantinescu)
Reporter: Nu mai ai probleme să comunici în limba română. Ţi-a fost greu să înveţi limba română?
Alexandre Cardoso: Am învăţat destul de bine limba română şi învăţ tot mai mult, săptămână de săptămână.
Rep.: Eşti unul dintre puţinii jucători de la Pandurii care nu a fost înlocuit nici măcar un minut în acest sezon. Ai mai avut astfel de perioade la echipele pe unde ai mai jucat?
A.C.: Am avut multe perioade în cariera mea în care am fost folosit în mod constant la echipele la care am jucat. Şi acasă, în Brazilia, şi în Portugalia, la Estrela Amadora, acolo unde am jucat 9 meciuri după care am avut o problemă medicală, o contuzie, şi n-am mai putut evolua. Mai greu mi-a fost aici, la Pandurii, la început. Era aici Djakpa şi nu am fost folosit meci de meci, dar apoi am reuşit să prin un loc de titular şi să fiu folosit în mod regulat, iar acum nu am pierdut nici un minut din acest campionat.
Rep.: Brazilienii se plâng mereu de capriciile vremii din această zonă a Europei. Tu cum de descurci cu vremea rea şi cu temperaturile scăzute?
A.C.: Da, a venit iarna, este mai frig, dar asta este... Nu te poţi obişnui cu frigul. Poţi să-şi pui o căciulă în cap, poţi să iei o haină mai groasă pe tine şi poţi să o dai jos, dacă-ţi este frig sau cald. Frigu-i frig, căldura e căldură, asta este... Suntem profesionişti şi trebuie să nu ne plângem de lucrurile astea. Oricum, mai am puţin şi vă las! Plec în vacanţă la soare şi vă las aici la zăpadă!
Despre primarul „sinucigaş”
Rep.: Ştiai că primarul din Rio de Janeiro promite că va interzice fotbalul pe plaja Copacabana începând cu 1 ianuarie 2010? Ce părere ai despre intenţia acestuia?
A.C.: Nu ştiam că se doreşte interzicerea fotbalului pe Copacabana! Nu-mi vine să cred că se poate lua o aşa măsură! Când spui Copacabana, spui fotbal pe plajă. Nu cred că va sta mult timp acel primar în funcţie dacă va interzice fotbalul.
Rep.: Va fi o vacanţă foarte scurtă pentru tine. Vei pleca după 14 decembrie, iar pe 5 ianuarie este programată reunirea echipei.
A.C.: Pentru mine este cu adevărat o problemă să stau atâta vreme departe de familie. Voi avea o vacanţă foarte scurtă în care să-mi văd părinţii. Stau cu mama, cu tata, cu familia doar 20 de zile pe an şi este foarte greu. Am fost singurul dintre copiii familiei care a luat această decizie, de a juca fotbal, şi m-am obişnuit oarecum să stau departe de ei, dar este greu.
„Tradiţia o cere”
Rep.: Ai vorbit de familia părinţilor tăi. Cu soţia cum rămâne?
A.C.: În decembrie voi sărbători împreună cu soţia un an de la căsătorie, un an în care foarte puţine luni am reuşit să stau împreună cu ea. Asta este situaţia, stăm acum mai puţin, dar avem timp să stăm apoi şi împreună, să fim fericiţi alături de copiii pe care-i vom avea. Am glumit atunci când spuneam că vreau să avem zece copii. Îmi place o familie mare, dar pe vremurile astea, cu criza aceasta... Vrem doi copii, un băiat şi o fetiţă.
Rep.: Dacă vei avea un băieţel îi vei îndrepta paşii spre fotbal?
A.C.: Pe băiat aş vrea să-l fac fotbalist. La noi, în Brazilia, de fiecare dată când se naşte un băiat, toată lumea vrea să-l facă fotbalist. Tradiţia noastră o cere.
Rep.: Vorbeşti cu multă plăcere despre fotbal. Mai ai pe cineva în familie care să fi jucat sau care să joace fotbal?
A.C.: Nu. Nu mai am pe nimeni în familie care să joace sau să fi jucat fotbal. Nici din partea părinţilor şi nici printre fraţi. Eu am fost singurul care am ales această cale, ceilalţi fraţi au ales să înveţe mai multă carte. Cel mai slab am fost eu, care am ales să fac fotbal şi să stau mai departe de familie pentru a-mi îndeplini acest vis. Dacă vrei să fii fotbalist trebuie să ştii de mic că trebuie să stai departe de cei dragi, să ai forţa de a face asta, iar ceilalţi fraţi ai mei nu au putut face asta.
Rep.: Cu ce brazilieni cunoscuţi ai jucat fotbal pe când erai în Brazilia?
A.C.: Dintre cei care joacă acum în România, am jucat împotriva lui Cesinha într-un joc amical în Brazilia. Am jucat şi împotriva lui Doni, portarul celor de la AS Roma.
„Îmi place cum joacă Brandan”
Rep.: Spuneai cândva că Roberto Carlos a fost un model pentru tine. Care ar fi acum brazilienii care joacă foarte bine pe postul tău?
A.C.: Pentru moment, pe postul meu, Brazilia nu mai are fotbalişti de geniu, aşa cum a fost Roberto Carlos. Sau cum era Branco în 1994, la Campionatul Mondial din America. Ar mai fi acum Marcelo, care joacă la Real Madrid, dar nu aş putea spune că el este un fenomen, aşa cum ceilalţi doi au fost.
Rep.: Din România ce fundaş stânga apreciezi?
A.C.: În România îmi place foarte mult cum joacă Brandan, de la Unirea Urziceni. Este foarte ofensiv, dar are şi un joc bun în defensivă. Face foarte bine ambele faze şi asta este foarte important în fotbalul de astăzi.
Rep.: Fundaş stânga sau fundaş central?
A.C.: Îmi place foarte mult atacul. Îmi place fotbalul modern, în care un rol important îl au fundaşii laterali care urcă foarte mult în ofensivă. Fac fotbalul modern mult mai spectaculos. Îmi place foarte mult să joc aşa chiar dacă este vorba de foarte mult efort pe care trebuie să-l depun. Acum sunt tânăr, pot să alerg foarte mult şi îmi este bine în bandă, dar cu timpul, probabil voi reveni şi în centru. În Brazilia am făcut o şcoală de fundaşi stânga, iar în Portugalia am jucat tot fundaş stânga deşi înainte evoluasem vreme de doi ani doar fundaş central.
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase