Sport • Dictatura LPF

Vizionari: 482
20 Noiembrie 2009 Ora: 15:53
Reales la al cincilea congres, nea Mitică de la Ligă se jură că n-are nici un dinte împotriva celor care nu l-au votat, puţini la număr. Campioana, Unirea, nemulţumită că domn Corleone n-a catadicsit să spună prezent măcar la una dintre reprezentaţiile sale din Liga Campionilor, dar şi de faptul că mai sus numitul a tăcut mâlc atunci când Urziceniul a fost furat de arbitrii în vreme ce pentru Dinamo ţine o contabilitate strictă a faulturilor neacordate şi a auturilor dictate împotriva câinilor, a spus prezent la alegerile LPF, dar nu i-a dat ordin celui trimis să ridice şi mâna la validarea preşedintelui. Mai contra decât Unirea, dacă se poate spune aşa, au fost Pandurii suspendatului Condescu, cel care a considerat că nefiind doriţi la alegeri, nu contează unde s-ar fi dus votul gorjenilor, mai ales că era vorba de un singular „nu” spus „sistemului”. Că se jură, e una, dar să-l mai şi credem, ar însemna că ne merităm soarta. Întâmplător sau nu, programarea meciului Pandurilor cu Poli Iaşi s-a făcut abia după alegerile de la LPF. Să credem că e întâmplare şi că meciul se va disputa marţi? Sau să sperăm că meciul cu Rapidul va fi programat duminica? Am putea apela la o doză serioasă de naivitate şi am putea închide ochii crezând că pot fi simple coincidenţe. La fel cum sunt şi şicanele comisiilor LPF. Să ne mire noua ameninţare cu neprogramarea? De ce? Nu au mai făcut-o până acum? Au mers şi mai departe. Aproape că scoseseră Târgu Jiul de pe harta Ligii I pentru simplul motiv că un milion de euro nu a fost dat spre împărţire dreaptă între Dinamo şi anumite persoane care judecă fără a avea dreptul de a judeca. La fel se întâmplă şi acum, când apare din neant un comision de 500.000 de lei ce se cere din nou împărţit cui se cuvine. Că-i vorba de un oarecare Horoba, că din nou e vorba de comisii ale LPF-ului care se bagă în cărţi pe care nu ştie a le citi, contează mai puţin. Pentru unii chiar deloc. Păi nu este el „cel mai frumos şi mai deştept”? Este Dumitru Dragomir, cel care ne spune că este normal ca fotbaliştii de valoare să o tragă tare şi la măsea, e cel care dă tonul violenţei spunând că el l-ar fi pocnit pe cameramanul ce l-a deranjat pe „liniştitul” Săpunaru. E cel sub comanda căruia o vorbă sau un gest aruncat de un antrenor, fie el şi Cârţu, se pedepseşte cu şase etape, în vreme ce şuturile barbare ale lui Alexe, lovitura de kung-fu a lui Nuno Claro sau săritura la gâtul arbitrului încercată de Trică n-au „valoare” decât de 2-3 trei etape. Ăsta-i Hopa-Mitică, orice-ai face, nu se strică, el e veşnic, sus, la Ligă!
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase