Sport • În aşteptarea lui Moş Crăciun

Cortina a căzut, recuzita a fost strânsă, artiştii s-au retras pentru a juca, în familie, rolul lui Moş Crăciun. Nu, nu mă refer acum la bunii mei prieteni de pe scena Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”, ci la cei care ţin zi de zi capul de afiş al ziarelor de sport.

Pare-se că oamenii lui Ciobi aveau informaţii clare. Aveau prieteni la meteo, sau poate ceva amice sexy. Am văzut că se poartă în ultima vreme. Altfel cum să-ţi vină să crezi că taman acum s-au hotărât să pună capăt şirului meciurilor fără victorie şi să se acopere cu trei puncte din meciul cu Unirea Alba Iulia? Călduroasă păturică la neaua de afară şi la gerurile ce se anunţă, ca să nu mai vorbim de ceaţă, şi asta, aia la figurat, aia din buget. Dar să nu fim răutăcioşi... Hai să privim cu mai multă înţelegere către ei, doar odată-i Crăciunul! Şi pentru că se făcu vorbire de înţelegere, să ne facem şi un DVD cu golul lui Stromajer şi cu bucuria slovenului. Şi odată cu el, de Crăciun, Anul Nou, Sfântul Ion şi Bobotează, să tot povestim prietenilor la o ceaşcă de ţuică fiartă cum reuşiră flăcăii noştri din atac să înscrie într-un tur de campionat cam cât dădea Piţi al mic într-un an întreg. Ehee, uite cum învaţă omul că e rău cu rău, dar mai rău fără rău...

Îl ţinea şi de lua zece?

Chestia asta cu victoria cu Alba Iulia le mai dădu lui Ciobi şi a lor lui un tub de oxigen, dar cică-i din cel care dacă nu-l administrezi conform reţetei nu te ţine până-nfloresc salcâmii. Cum preşedintele n-a mai dat ochii cu echipa pe la meciurile de la Târgu Jiu, chibiţii puseseră ceva bani la ciorap să bage un pariu pe soarta lui Ciobi. Ei, să nu-mi spuneţi acum că sunt analfabet, că nu ştiu cum e treaba cu chibiţii, că ăia doar de se uită, nu dau din plisc şi nici nu au treabă cu poturile!... Ştiu, dar nu cred că n-aţi văzut şi chibiţi care fac jocurile şi umflă poturile! Şi ca să revin la soarta lui Ciobi, nea Condescu se jură că şi zece de băgau alde Dâlbea sau Bucurică, urmaşul lui Sorinaccio era de neclintit de pe banca Pandurilor.

Regrete de o singură parte, cu o singură excepţie

Odată cu vacanţa veniră şi despărţirile. Da să nu credeţi că toţi se pusără pe boceală. Nu. O fi un Câju mâhnit nevoie mare că n-a prins măcar un mitan în tot turul că aşa ne arăta el ce-nseamnă să fii atacant pur sânge, sau un Kutlacic rămas fără pensia de urmaş dată de Pandurii. Păi cum să-i zic altfel? Indemnizaţie? Bonus? Nu are cum... Omul a rămas moştenire după un antrenor dibaci care a văzut în el un Roberto Carlos nenăscut, antrenorul a plecat şi Kutla a rămas. Are el vreo vină că n-a bifat niciun minut pentru Pandurii în trei ani? Nu! Omul îşi poate reproşa, îşi poate da chiar două perechi de palme, că n-a fost mai fiţos la semnătură, să fi cerut 12 euro mai mult pe lună, o cartelă pre-pay, un spray anti ţânţari şi încă vreo 10 ani de contract cu Pandurii! Zău, măi băiatule, de unde atâta superficialitate... Măcar cinci minute de atenţie la semnătură, că apoi veneau şi anii de odihnă! Kutla, frăţioare, să nu se mai întâmple! Ai şi tu grijă un pic de cariera ta! Da ce să mai spun de nea Basara, asta chiar n-a avut pe nima pe lume care să aibă grijă de el? Chiar aşa, să plece de la tartine după doar vreo şase luni? Păi n-a apucat băiatul nici să-şi ungă toate degetele cu frişcă, nu vorbim de ghete şi de noroi... Dar să nu spunem hop până nu trecem pârleazul că mâine-poimâine vedem ţidula de la LPF cu Marko Basara vs Pandurii Lignitul Târgu Jiu – pretenţii financiare. De Arrieta nu putem spune mare lucru, omul a încercat, ne-a fost şi de folos, atât a putut, atât l-au lăsat muşchii... A plecat şi el, aşa că: La revedere, drum bun! L-am lăsat la urmă pentru că e un caz aparte. Sigur ştiţi că e el, Ionuţ Stancu, indolentul numărul 1, singurul care bătea din palme şi se bucura precum un copil în faţa bradului de Crăciun doar la vestea că, la acea vreme doar se părea, va fi lăsat să plece de la Pandurii deşi mai avea ceva de ispăşit din împrumutul lui la Pandurii de la Rapid. Inocentul habar nu are că-şi aplaudă tristul final, unul care era de mai multă vreme pecetluit dar pe care din păcate ochii noştri închişi l-au perceput doar ca pe un pui de somn. Domnule Stancu, n-aş paria că veţi mai fi foarte multă vreme turist prin oraşele ţării pe banii vreunui club. Aţi păcălit fotbalul, dar nu puteţi trişa oamenii! La Târgu Jiu aţi fost veriga slabă, mai slabă decât Kutlacic sau Basara! Şi ca să nu credeţi că am ceva cu domnia voastră, vă doresc să redeveniţi cel care aţi fost odată, să jucaţi contra Pandurilor, să daţi patru goluri, să pierdeţi cu 5-4, noi să terminăm pe locul 6 iar voi să ieşiţi campioni! Aşa să-ţi ajute Dumnezeu!

„Pe ei, mânjii mei!”

Să nu cumva să credeţi că Ciobi va rămâne cu ograda goală după cele cinci plecări (de parcă ar fi simţit cineva vreun strop de aport din partea acestora). Nu se termină bine campionatu’, că la Târgu Jiu îşi scoase peniţa şi-şi exersă semnătura ivorianul Kamara. Deie Domnul să-şi fi exersat şi execuţiile şi să ne mai ostoiască pofta de goluri, că mare post mai ţinurăm! După alde Kamara se mai face vorbire de o reaşezare a lui Orac pe matca Jiului şi de o posibilă aducere a lui Silviu Ilie, ăla de răpusă Ştiinţa lui Mititelu şi-i făcu bagajele lui Geană fără să mai prindă tradiţionalul şorici de la tăiatul porcului organizat mai în fiece an de bossul din Bănie. C-or fi şi alţii, rămâne să mai ciulim urechile, dar se pare că moşul nu are sacul prea mare anul ăsta, că cică Ciobi ar putea să-şi facă jucării şi din copii. Din ăia de la echipa a doua, că de-abia aşteaptă Rada, Pleaşcă, Avramescu, Diaconu, Vlăduţi sau Tătaru să dea gheată-n gheată cu borneştii sau kapetanoşii Ligii I.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta