Sport • Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!

Viaţa de „pandurist” pare a fi una sortită doar celor care au nervii tari sau acelora ce vor să-şi testeze limitele. Să ai ca echipă favorită o logodnică a suferinţei şi, nu de puţine ori, chiar a umilinţei în faţa colegelor de campionat nu este deloc uşor. Pandurii par a fi echipa ce veşnic vor spune „nu” învăţămintelor mergând mereu pe linia evoluţiilor aproximative şi a amatorismului indiferent de declaraţiile ce vin dinspre conducere.

Odată cu instalarea noului antrenor, venit după ce Pandurii au „absorbit” locul argeşenilor din prima ligă, se părea că trupa lui Condescu şi compania vor avea de câştigat pe toate planurile.

Despre Ionuţ Badea s-au auzit o grămadă de lucruri bune, aşa că a fost primit la Târgu Jiu cu mare încredere. Chit că prin stenogramele lui Penescu apărea la un moment dat şi nedumerirea lui Badea asupra faptului că patronul său de la acea vreme s-a simţit dator să-l informeze că „la margine nu e siguranţă”. Trecând peste toate aceste mici „răutăţi”, dincolo de discursul bine ticluit în care a plasat inteligent sintagme rar întâlnite la colegii săi de breaslă, Badea vorbindu-ne despre „perioade de adaptabilitate”, „echipe bine structurate” sau „raţiuni de societate”, noul antrenor al Pandurilor avea în spate şi ceva rezultate. Atât la FC Argeş, cât şi la Internaţional.

Încet, încet am înţeles că Badea, deşi părea un „mic Dinu”, rămâne la statutul de „mic”, cuvintele bine ticluite de la început începând să se repete obsesiv fără a spune însă mare lucru. Am mai înţeles şi faptul că nu e bine să despicăm firul în patru sau că putem întreba şi despre meciul care tocmai a trecut numai că nu ni se va răspunde pentru că nu se vrea „minimalizarea importanţei meciului care urmează”. Din păcate, cel mai important este faptul că am învăţat să ne aşteptăm la orice.

S-a tot vorbit de faptul că principalul obiectiv al Pandurilor este acela de a-l face pe amărâtul de suporter ce-şi dedică weekend-urile acestei echipe să nu mai treacă prin amărăciunea înfrângerilor înlănţuite şi să nu mai tremure de teama retrogradării, aşa cum s-a întâmplat mai mereu. Se pare că au rămas doar vorbe atâta vreme cât Pandurii probează postura de lanternă roşie a campionatului, postură în care nu se mai aflase de cinci ani. E de notat şi aici o premieră. Chiar dacă Pandurii au mai fost ultimii în Liga I, sau Divizia A cum se numea liga lui Mitică acum cinci sezoane, trupa lui Condescu n-a fost niciodată pe locul 18, loc ocupat în prezent de băieţii lui Badea. Asta pentru simplul motiv că în Divizia A evoluau la vremea respectivă doar 16 combatante.

De la Badea am mai învăţat că e bine ca din toate adevărurile pe care le ştim e bine să le spunem doar pe cele care ne ajută. Ce frumoasă a fost povestea lipsei de pregătire a celor care au fost în lotul Pandurilor înaintea sosirii sale la Târgu Jiu! Şi cât de aproape am fost să-l credem! Păi cum să nu credem când ni s-a explicat cu mult patos că nu poate fi vorba de folosirea lui Chibulcutean decât la patru săptămâni după ce Badea a preluat echipa, asta pentru că acesta nu este îndeajuns de pregătit fizic. Acum, când Viera dă din colţ în colţ fără Jean însă vreun adversar, acelaşi Badea ţine să ne spună, probabil din greşeală, că Ousmane e puţin în urmă cu pregătirea, asta pentru că ivorianul n-a prea avut viză de Austria şi s-a pregătit singur prin Piteşti în perioada în care coechipierii săi de la Internaţional făceau stagiul montan, iar cei de la Pandurii se pregăteau sub comanda lui Marius Baciu... Poate, vreodată, domnul Badea va explica şi acest lucru, cum a cuantificat pregătirea lui Viera şi cu cât a fost ea mai ridicată decât cea a lui Chibulcutean. Sau, poate, nu va fi cazul să despicăm din nou firul în patru.

Şi ar mai fi un lucru pe care l-am învăţat în ultima vreme. Am aflat că principiile matematicii sunt aplicabile şi-n fotbal. Mai ales când vine vorba de copii şi juniori. Nu doar eu, ci mai toţi cei care dau târcoale „Municipal”-ului târgujian ne întrebăm cum de niciun jucător din propria pepinieră nu a făcut pasul spre prima echipă în cei cinci ani de când s-a trecut la aşa zisa perioadă de performanţă, când Pandurii joacă în prima ligă. A venit unul mai „mintos” şi a dat una demnă de „vara nu-i ca iarna” a lui Băsescu. „Ia spune tu cât face 10% din zero”, m-a întrebat scurt personajul, care, fără a aştepta de la mine şi firescul răspuns, a adăugat că banii se fac la cumpărare, nu la vânzare, tăindu-mi din start pofta de a-i fi oferit varianta cu crescutul tinerilor jucători pentru export. Fără a mai avea răspuns după cele adăugate, gândul mi-a fugit vrând-nevrând la alde Marius Sava, Mădălin Popa, Florin Pârvu sau Ionuţ Luţu. Se pare că mai avem de învăţat!...

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta