Sport • La ţanc sau prea târziu?

Vizionari: 418
19 Martie 2010 Ora: 13:45
Momentul revenirii lui Sorinaccio pe banca Pandurilor este unul în care echipa se află într-o situaţie alarmantă, una pe care vechiul şi noul antrenor al gorjenilor spune că şi-ar fi dorit să n-aibă parte. Când Cârţu a luat decizia de a pleca de la Pandurii după ce fusese suspendat şase etape ca urmare a gesturilor adresate arbitrului Augustus Constantin, gorjenii erau pe locul 9, cu 15 puncte, cu un -3 la adevăr dat în principal de rezultatul de egalitate din chiar ultima partidă, rezultat obţinut însă în compania campionilor, a echipei care venea la Târgu Jiu după ce dăduse de pământ cu Ragers chiar la Glasgow. În cele unsprezece partide disputate sub bagheta lui Cârţu de la Târgu Jiu plecaseră cu capul plecat FC Vaslui şi CFR Cluj, Pandurii aveau patru victorii, trei egaluri şi patru înfrângeri şi vreme de două etape au fost pe podium, o dată chiar pe primul loc, lucruri nemaiîntâlnite la formaţia din oraşul lui Brâncuşi.
A venit însă Ciobotariu şi, în ciuda aprecierilor lansate darnic de jucători în favoarea noului tehnician, rezultatele au fost clar împotriva acestuia. Turul nu i-a adus decât un succes, dar mulţi au spus că a fost unul mincinos, în ultima etapă a primei părţi a campionatului Unirea Alba Iulia era prima şi ultima echipă care n-a reuşit să-i ia puncte trupei lui Ciobotariu, însă nu trebuie neglijat faptul că misiunea Pandurilor a fost uşurată de eliminarea lui Norbert Varga când nici nu trecuse o jumătate de oră de joc. Dacă în faţa celor din Alba Iulia faza cu omul în plus i-a ţinut lui Ciobi şi i-a dat şansa de a ierna tot pe banca Pandurilor, la partida cu Universitatea Craiova disputată în această primăvară, omul în plus nu l-a mai ajutat, iar lucrurile au devenit din ce în ce mai clare. Ciobi dovedea că nu are fler. Nu are stofă de mare antrenor şi nici reacţie, momentele grele prin care echipa a trecut în teren au trecut şi pe lângă el fără a fi încercat în vreun fel să forţeze mâna destinului. Una care, se pare, nu l-a vrut la Pandurii. Bine, Ciobotariu crede că e mai mult decât mâna destinului atunci când priveşte la cât de scurt i-a fost mandatul, dar el priveşte într-o direcţie greşită punând prea mult în seama unui public ce, spune el, i-a fost ostil de la primul meci. E adevărat, i-a fost greu venind după Sorinaccio, un tip carismatic, ce a avut la Târgu Jiu şi avantajul apartenenţei la aşa numita Craiova Maxima, o echipă după care oltenii, deci şi gorjenii, încă mai suspină, dar mai ales pe cel al rezultatelor obţinute aici. Poate lui Ciobi i-ar fi fost mai uşor dacă ar fi încercat măcar să uite cine i-a precedat în funcţie, dar nu pot să uit cum lua foc atunci când îi erau adresate întrebări care începeau cu „domnul Cârţu spunea...”.
E clar că Ciobi a plecat la drum cu un handicap pe care într-o anumită măsură şi l-a autocreat, însă cred că nu e vorba doar de atât. Vreau să mă înşel, îi doresc lui Ciobi să ajungă un mare antrenor, însă cred că va ajunge să-şi împlinească visele ca antrenor doar dacă va învăţa din lecţia numită Pandurii, va căpăta un plus de fermitate în relaţia cu jucătorii, îşi va injecta o doză mai mare de curaj şi dacă va ştii de acum înainte că uneori e nevoie să pui piciorul în prag şi să ceri. Fie că trebuie să îi ceri preşedintelui jucători, fie că le ceri jucătorilor să joace ceea ce vrei.
Dar să revenim la prezent, iar acesta este al lui Cârţu. Ce are pe mână acum Sorinaccio? Cam acelaşi lot, cu doar doi jucători noi, Vranjes şi Kamara, şi cu două reveniri, Orac şi Tremonti. Primul după un exil forţat chiar de Cârţu, cel de-al doilea după o accidentare ceva mai lungă. Cârţu mai are şi o echipă în mod evident nepregătită fizic, pregătirea de iarnă fiind făcută mai mult pe baza unor telefoane date de Ciobi unui preparator fizic fantomă, unul care i-a făcut recomandări, dar care nu i-a şi analizat cum trebuie rezultatele testelor efectuate în Antalya. Drept urmare, pandurii încep să gâfâie cam de prin minutul 35, iar din minutul 60 dispar cu totul de pe teren, singurul rămas să facă faţă adversarilor rămânând portarul Stanca, cel căruia, până la urmă, trebuie să-i mulţumim pentru cele trei puncte din acest retur venite în urma a trei remize fără gol. Cârţu trebuie să reia munca la Pandurii nu de la -3, ci de la -13 la adevăr. Nu de pe primul loc, ci de pe prima poziţie deasupra liniei retrogradării, la doar un punct de cea aflată sub această linie. Ce trebuie să facă acum Cârţu? Trebuie să facă în meciurile cu CFR Cluj, Steaua, Dinamo sau FC Timişoara ceea ce n-a reuşit Ciobi cu Gloria Bistriţa, Astra Ploieşti, Universitatea Craiova sau Ceahlăul Piatra Neamţ. Ştim că lui Sorinaccio îi plac adversarii adevăraţi, dar oare a ajuns la timp ca să se ia de piept cu ei?
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase