Sport • Pandurii şi-au tras în câteva zile şi preşedinte şi antrenor

Şocul retrogradării pare să fi făcut ca lucrurile să înceapă să se mişte. Mai repede decât de obicei. Depinde acum care este direcţia spre care se vor îndrepta.

Marin Condescu şi-a pus cenuşă-n cap după ce Pandurii au făcut-o de oaie şi au reuşit performanţa de a reveni în liga secundă după cinci ani petrecuţi în primul eşalon. Şi-a asumat răspunderea pentru greşelile făcute şi am crezut, pentru moment, că a luat-o pe urmele guvernanţilor, care-şi tot asumă răspunderi, iar ţara se tot afundă în mocirlă. Dar a venit şi momentul în care Condescu a subit din peisaj făcând loc unui preşedinte executiv care să fie cel care să atragă de acum critica sau lauda, după caz. S-a spus că noul preşedinte executiv a fost trecut prin furcile caudine ale unui Consiliu de Administraţie, care i-a pus fel de fel de întrebări, despre cum vede el drumul înapoi spre Liga I, despre cine va trage în jug şi cine va fi cu biciul în mână. Dar care a fost până la urmă acest Consiliu de Administraţie? Un singur om, care, culmea, nici nu face parte din Consiliul de Administraţie al Pandurilor, ci este doar cel care deschide robinetul banilor de la SNLO către bugetul echipei, Daniel Burlan, sfătuitorul din umbră al preşedintelui Marin Condescu. Uns, neuns ca preşedinte executiv la Pandurii, Pârvulescu a şi trecut la treabă şi, după nici două zile de la descinderea sa târgujiană, şi-a pus prietenul de la Sibiu să-şi facă bagajul şi să schimbe banca Voinţei cu cea a Pandurilor. Da! Un preşedinte executiv încă nevalidat, dar confirmat, a reuşit să impună la Pandurii un antrenor fără prea mare experienţă, al cărui principal atu este acela de a fi prieten cu Pârvulescu şi de a fi jucat la Steaua într-o perioadă în care gruparea din Ghencea era încă prietenă cu performanţa. Ciudată este această rapidă numire de antrenor atâta vreme cât cu doar o zi înainte, Burlan spunea că Pârvulescu va avea largi prerogative, de la numirea antrenorului la stabilirea organigramei, însă toate acestea cu acceptul Consiliului de Administraţie. Şi iar revenim la acest Consiliu de Administraţie, care e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Să nu uităm, în acelaşi timp, că toate acestea se petrec în vreme ce Marin Condescu priveşte lucrurile, aparent cu detaşare, din afara ţării. N-aş vrea să se înţeleagă din toate astea că Eugen Pârvulescu n-ar fi un preşedinte bun pentru Pandurii sau că Marius Baciu, cel pus pe banca gorjenilor de Pârvulescu, n-ar avea calităţile necesare pentru a deveni un foarte bun antrenor. Cu Eugen Pârvulescu am avut chiar o întâlnire în care mi-a lăsat o bună impresie. Este tânăr, cunoaşte fenomenul şi pare a avea tot interesul ca lucrurile să meargă bine la Pandurii. Despre antrenorul Baciu nu voi spune prea multe pentru că viaţa m-a învăţat să ascult, să văd, să cântăresc şi abia apoi să încerc să judec, fără a avea însă pretenţia că judecata mea are valoarea adevărului absolut. Tot ce nu miroase frumos este felul în care lucrurile se aşează. Ceea ce s-a întâmplat în cei cinci ani ai Pandurilor în Liga I a fost mai mereu la graniţa dintre amatorism şi profesionalism. Poate m-am obişnuit şi eu cu ei acolo, iar acum, când alunecă în mod evident într-o parte, nu reuşesc să-mi dau seama încotro se duc Pandurii. Sper să nu fie drumul pe care au mers, şi am aici o listă lungă: FC Baia Mare, Foresta Suceava, FC Oneşti, FCM Bacău, FC Naţional, CSM Reşiţa, Chindia Târgovişte, Inter Sibiu, Extensiv Craiova, UMT, FC Bihor, UTA sau Gloria Buzău, echipe care în ultimii 20 de ani au avut perioade bune în prima ligă, dar care ajunse în eşaloanele inferioare au ajuns în pragul desfiinţării sau chiar l-au trecut.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta