Sport • Sandu pe urmele lui Ceauşescu

de C.C.
Vizionari: 486
29 Ianuarie 2010 Ora: 14:33

Naşul a dat încă o dată dovadă că, bine structurat, sistemul de el creat în cei 20 de ani de stăpânire funcţionează aproape fără cusur şi deocamdată nimeni nu-i poate crea emoţii la alegeri. Le-a câştigat acum, aşa cum probabil că le-ar fi câştigat şi dacă s-ar fi ţinut în vară, în toamnă sau la anul... Faptul că fotbalul românesc îşi stoarce ultimele picături de valoare şi respiră încă prin plămânii unor fotbalişti precum Mutu şi Chivu ar trebui să ne îngrijoreze, dar faptul că acelaşi fotbal este condus de 20 de ani, plus încă patru ai noului mandat, de un personaj precum Mircea Sandu ar trebui să ne înspăimânte. După principiul „suntem de 2000 de ani pe acest pământ” după care se ghida Ceauşescu, cel care probabil chiar credea că avea un rol important în victoriile lui Decebal sau Burebista, Mircea Sandu nu ezită ca ori de câte ori are ocazia să-şi aroge meritele calificărilor la turneele finale, asta până când, probabil, într-o bună zi, cu o seninătate dementă va spune că golul lui Gică Hagi marcat în poarta lui Cordoba la Mondialul american a fost creat de el pe Play Station, iar Gicuţă doar de la copiat. Atsa în vreme ce noi, aliniaţi frumos de un alt personaj sumbru, Mitică de la Ligă, ar trebui să aplaudăm şi să ne dăm palme în acelaşi timp că n-am fost în stare până acum să ne dăm seama de lucrarea „maestrului”.

Că Gică Popescu n-a mai pus dosarul de candidatură nici nu ne mai mirăm, atâta vreme cât alte dosare i-au tot fost fluturate pe sub nas în ultima vreme. Trimis să dea cu subsemnatul pe la DNA şi arătat cu degetul ca cel mai josnic informator al fostei Securităţi, Baciul a făcut pasul înapoi gândind, poate, că o ultimă soluţie a Naşului ar putea fi aceea de a-l declara dezertor pentru faptul că n-a ales să rămână la Steaua în 1988 alegând să se întoarcă la Universitatea Craiova. Cine ştie?... În marea sa supărare adusă de faptul că 67 de membri ai Adunării Generale a Federaţiei Române de Fotbal n-au văzut geniul său şi au plăcut mai mult ochii lui Iacov, Mircea Sandu a început să acuze amestecul politicului. Ne întrebăm, oare ce putere mai are politicul dacă n-a fost în stare să-l doboare? Sau, cred că ar fi destul de interesant de aflat de unde ştie Mircea Sandu că moldovenii au fost cei care sau dat cu duşmanul. Sau, de unde ştie Naşul că dintre cei consiliaţi de Marin Condescu doar 12 au respectat dorinţa şefului sindicalist şi l-au ştampilat pe Iacov? Sau, poate voturile n-au fost aşa de libere, democratice şi secrete aşa cum ştim noi? Dar dacă aşa se întâmplă şi când mergem la urne să-l votăm pe mai marele ţării?

Social Bookmarking