Sport • Schimabrea la faţă a unui preşedinte

Nu e prima dată când ne întrebăm cât de drepte sau inspirate sunt deciziile luate de Marin Condescu în ultima vreme. Este unul dintre personajele fotbalului românesc ce arată de la o vreme o cu totul altă faţă decât cea cu care eram obişnuiţi în urmă cu câţiva ani. Şi din păcate, imaginea sa este departe de a deveni una mai bună, în ciuda unor evenimente, precum cel de săptămâna trecută, când Pandurii au adus la Târgu Jiu „Generaţia de Aur” pentru a ajuta un puşti cu care soarta a fost crudă.

N-a trecut prea multă vreme de când preşedintele Pandurilor, supărat pe federaţie şi ligă ameninţa că-şi va face propriul campionat, că va desfiinţa federaţia şi că nici în ruptul capului nu va cădea la pace cu Dinamo. Vehemenţa cu care a stârnit zâmbetele comentatorilor TV, dar mai ales a oamenilor de rând, care nu vedeau prea multe echipe decise să-i spună pas lui Mircea Sandu şi să se alăture diviziei minereşti a lui Condescu, ei bine, acea vehemenţă a dispărut până la apusul soarelui, Condescu bătând palma cu dinamovistul Badea pentru o amânare a plăţilor. Ce rost a avut acea mascaradă, acele ameninţări cu retragerea echipei din campionat? Să fi încercat Condescu să lucreze cu aceleaşi instrumenete folosite şi de duşmanul său declarat, Mircea Sandu? Foarte posibil. Numai că, se pare, nu i-a mers. Sandu este pe aceeaşi poziţie pe care o ocupă de două decenii, iar Pandurii continuă să primească bobârnace periodic pentru a nu uita cine e şeful şi dincotro bate mereu vântul.

Dacă acum câţiva ani apreciam la preşedintele Pandurilor în special faptul că nu se arunca să facă declaraţii şi nu făcea paşi pe care să nu-i fi gândit de două ori în prealabil, dar mai ales pentru că niciodată nu cobora nivelul discuţiilor la limbajul de mahala al unor oameni care de multă vreme parazitează fotbalul aşa cum o fac şi cu societatea în care trăiesc, de la o vreme observ cu surprindere că Marin Condescu a coborât ştacheta şi săgeţile trimise spre adversari sunt acum nu doar ascuţite, ci şi otrăvite.

Ca să revenim în actualitate, oricât aş crede în mare parte din acţiunile pe care le întreprinde, de cauzele pe care pretinde că le apără, nu pot să fiu de acord cu felul în care vrea să-şi atingă obiectivele. Condescu pare să fie orbit în acest moment de furia cu care încearcă să-şi obţină dreptatea, încât nu-şi dă seama că a intrat până la gât în aceeaşi mocirlă cu adversarii săi, şi, mânjiţi de acelaşi nămol, iar cei care privesc acest jalnic spectacol încep să nu mai priceapă care-i personajul pozitiv şi care-i cel negativ. Asta pentru că s-a ajuns într-o zonă în care nu mai există alb şi negru. Este doar un gri monoton, trist, pe alocuri chiar înspăimântător.

Felul în care Condescu a reacţionat la ultimele şicane ale Ligii, la ameninţarea cu neprogramarea la meciul cu Astra, este departe de modul în care şeful sindical înţelegea până acum să rezolve lucrurile. Poate să fie vorba de un stres acumulat după luptele pe care le-a dus în ultima vreme şi pe scena politică şi socială, alegerile şi noile structuri din minerit şi energie putând fi cele care i-au supt preşedintelui Pandurilor parte din resursele de raţiune.

Noi, toţi cei care vrem în continuare fotbal în prima ligă la Târgu Jiu, cei care am obosit să scriem sau să citim despre cazul „Iordache”, despre conflictul cu Dinamo, despre lupta cu Mircea Sandu, sau despre şicanele lui Corleone, noi toţi sperăm ca Pandurii să aibă din nou un preşedinte care să se aplece mai mult asupra echipei sale decât asupra modului în care să o apere. Mă gândesc şi la faptul că o apărare bună pentru clubul târgujian poate începe cu o mai mare atenţie la semnarea unor contracte. Unde ar fi fost Pandurii acum dacă nu s-ar fi pierdut atâta energie prin comisii sau săli de tribunal din cauza unui contract cu condiţii inacceptabile, mă refer aici la contractul lui Iordache şi acea clauză pe care aş putea s-o categorisesc drept aberantă. Putem merge mai departe şi, privind contractul cu impresarii lui Mădălin Popa, mă gândesc şi la faptul că este inacceptabil ca un astfel de act să rămână cu unele rubrici necompletate. Dacă acolo s-ar fi canalizat un dram de atenţie poate altfel ar fi stat lucrurile. Poate Dinamo nu mai avea ce invoca, liga şi federaţia nu mai avea de ce se lega, vechea amiciţie cu Mircea Sandu nu se destrăma, iar Pandurii n-ar mai fi tremurat la fiecare şedinţă a comisiilor.

Nu cred că cineva îşi va permite acum ca, din cauza unor bani, datoraţi fără a fi primit nimic în schimb, fapt recunoscut într-o emisiune TV, Pandurii să-şi pericliteze prezenţa în prima ligă. Probabil că preşedintele Condescu o va întoarce din nou cala Ploieşti şi va plăti sau va întocmi o amânare a plăţii, însă dacă nu va exista şi o schimbare de atitudine, problema va persista.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta