Sport • Pe Şoseaua Urziceni

S-a încheiat Campionatul de fotbal al României, ediţia 2008-2009, câştigat, nu chiar pe ultima sută de metri, de Unirea Urziceni. Cu tot respectul pentru munca lui Dan Petrescu, pentru strategia lui Meme Stoica şi discreţia lui Bucşaru, un titlu ajuns pe Şoseaua Urziceni pare o glumă. Posibilă când ai de-a face cu două personaje teatrale, un mare bufon – Becali, şi un trist tragedian - Borcea. Noi ştiam că pe Şoseaua Urziceni, răsuna un vechi cântec erotic, trece o fată mare traseistă şi un şofer, iar nu campionii. Dar ne-am înşelat. Cinste lor, cinste ialomiţenilor, câţi vor fi fiind ei în trupa de pe Ialomiţa unde, vorba cântecului, ne iubeam cu ţaţa Miţa. Nu noi, era vorba de domnul europalavragiu George Bekali, una victima inocenta de la justiţia, queridas telespectadores, cum era pe vremea copilăriei mele eroul serialului El fugitivo. Marele anchetat de azi, călit şi pocăit în beciurile poliţiei dâmboviţene, arată acum cotul şi pişcotul echipei DiNAmo, de proşti şi impostori. S-a încheiat un campionat nebun, spun comentatorii, care i-au cam ghicit boala, dar ar trebui să s-exprime corect : un campionat cu mulţi, foarte mulţi nebuni, şi mai grav şi mai uşor, începând chiar cu ei, disperaţi să ne ţină lângă televizor ca să-şi ia banii, şi terminând cu noi, care ne autopăcălim cu drag căscând gura la ei. Între ei şi noi se plimbă nebunii din loje, de pe teren şi din culise. A propos, cum se mai simte domnul Borcea ? Dar vine vara şi pe căldurile anunţate avem timp să ne lecuim. Si să o luăm de la capăt.

Valiza cu euroi n-a mai circulat, ca în filmele proaste, în văzul lumii, prin cârciumi, ca să se prindă şi ultimul sergent de stradă, cum s-a întâmplat vara trecută la Cluj. Gigi şi-a împărţit cashul în doi desagi ortodocşi şi i-a trimis obscurului domn Bucşaru cu rugămintea (pardon de cacofonie) de a-i lăsa berbecii să pască în voie pe izlazul comunal din Urziceni, printre ciulinii Bărăganului. Gând la gând cu bucurie. Că la toamnă şi ţapii păstoriţi de Meme, managerul cu freza de berbec pomădată cu zer, îşi vor lăsa căcărezele pe imaşul din Ghencea. Iniţial, Gigi a zis că Unirea va juca degeaba, adică gratis pe stadionul din Ghencea, şi nu la nemţi. Se pare că s-a răzgândit, că, deh, fratele frate, dar brânza e pe bani. Senzaţia sălcie lăsată de meciul jucat aseară era că echipele se temeau una de alta, chit că antrenorii nu păreau tocmai impacientaţi. Din ţară soseau veşti bune şi nebune. Rapidul lui Hagi-Tudose, zis Copos, s-a oprit la bariera Europei unde Steaua peremistă i-a luat locul. Echipa din Copou a stopat echipa din Copos, amintindu-ne că locomotiva nu merge dacă nu bagi cărbuni. Când jucătorii aduşi de peste mări şi ţări dorm prin vagoane sau prin gară, ca oamenii străzii, iar tu faci yachting şi-l fraiereşti până şi pe Taher, o dai în bară, fie şi cu doi, trei centimetri, cum s-a întâmplat aseară. Echipa de sub podul Grant a fost tratată ca echipa de la capul podului de către frânarul acţionar, aşa că, la vânzoleala de acolo cu angajaţi sezonieri, e de mirare că nu sunt în B.

Impresiile vin de-a valma şi ne vom opri deocamdată la cele mai tari. Cimişoara lui nenea Iancu Rotundu poate să primească înapoi toate punctele de la TAS, că mare brânză n-are ce face cu ele. Oricum, ne amintim câte puncte nemeritate au luat bănăţenii de la Pandurii, de la Craiova, de la Rapid, de la… etc., şi nu-i plângem. Nu de ei ne doare, ci de Craiova noastră care s-a făcut de ruşine în faţa a treizeci de mii de juveţi. Bucuros că-i merge recolta, diabolicul Porumboiu, zice nea Mitică, s-a lăcomit şi la prazul oltenesc şi ne-a lăsat să avem grijă de lubeniţe. Că la toamnă vine în inspecţie senatorul de Dăbuleni în drumul lui spre Cotroceni, şi trebuie să fim acasă. Mare păcat de Universitatea care s-a jucat inconştientă cu punctele şi pe care am jumulit-o, mai bine zis am fraierit-o, şi noi, Pandurii, cu tactica noastră. Parcă ne pare rău, că le-am luat punctele ca să le dăm apoi la toţi săracii. Dar când nu baţi o condamnată la retrogradare, Buzăul, şi îţi permiţi să fii mărinimos cu Steaua; când ai un antrenor de operetă ca Napoli şi te sufoci de lene şi de ifose pe teren, ofuscat că nu joci cu toate neamurile; când laşi la mijlocul terenului două babe slabe să tragă sforile, una Stoica care ratează cinic toate penaltiurile şi una Şoavă, pieptănată ca o cocotă, care retează tot elanul tineresc al echipei, să nu te miri că stai acasă. Nici măcar Mititelu nu se mai miră de ce prostii face.

Ferice de târgujieni că n-au avut emoţii pe final de sezon, şi asta datorită unei conduceri ferme şi înţelepte care a tăiat macaroana celor şaptisprezece moftangii-reclamangii şi i-a dat credit lui Cârţu (şi tu Cârţule! au oftat craiovenii). Care credit i-l dorim şi în continuare.

Ion Telespectatoru

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta