Sport • Un milion de motive de bucurie

Nu este pentru prima dată când Pandurii au părăsit terenul neînvinşi după un meci cu Dinamo. Nici măcar nu este prima dată când o fac în Groapă. Ba chiar mai mult decât atât, de două ori, o dată în campionat şi o dată în cupă, gorjenii au învins în Bucureşti echipa „câinilor roşii”, dar niciodată rezultatul n-a fost mai dulce decât acum.

Războiul pe care Pandurii îl duc de aproape un an de zile cu Dinamo, conflict pornit din fiţele lui Iordache şi scăpările conducerii gorjene care a semnat cu gruparea dinamovistă un contract aşa cum spune românul, ca primarul, face ca orice se întâmplă în jurul echipei lui Condescu să se învârtă în jurul acelui milion de euro pe care îl vor plăti, sau nu, grupării din Ştefan cel Mare. Şi când ştii că ai un duşman precum Dinamo, orice piedică pe care i-o pui începe să ţi se pară o lovitură în plex, un croşeu năucitor, gata, gata să-l pună definitiv la pământ.

Condescu a avut înaintea meciului din Ştefan cel Mare un singur gând, acela de a nu pierde, de a nu da impresia de echipă umilă, gata să sacrifice trei puncte pe altarul unei vieţi mai liniştite până la următorul termen. Preşedintele gorjenilor a avut la final plăcerea de a-şi vedea duşmanul lingându-şi rănile, egalul fiind, pentru el şi pentru mulţi alţii, o dovadă că trocul, despre care mulţi au vorbit, nu a fost făcut.

Ce s-ar fi întâmplat dacă scorul ar fi rămas 1-0 pentru Dinamo, cu acel gol venit ca urmare a faultului lui Murgan în propriul careu? Nu e deloc greu de imaginat. Cu siguranţă ar fi fost o tabără ce ar fi cerut capul antrenorului Cârţu considerând că a „trântit” meciul dându-i punctele prietenului Neţoiu cu ajutorul „copilului de suflet”, numitul Murgan. Altă tabără ar fi venit şi ar fi spus că n-ai ce-i face, te-au lăsat să joci, te-ai legat să le dai punctele, şi oricât de tentant ar fi fost un rezultat bun, înţelegerea e înţelegere. În fine, o a treia tabără, ce-i drept mai restrânsă numeric, ar fi exclamat „Ia uite domne, până şi Murgan vrea să-l facă pe Cârţu!”, aceştia din urmă fiind adepţi teoriei conspiraţiei, conform căreia jucătorii ar face tot posibilul, chiar să-şi dea cu stângu-n dreptul, doar de dragul de a scăpa de antrenor. Norocul nostru este că un brazilian, pe nume Cardoso, a strâns din dinţi jucând cu ruptură (apropo, câţi români ar face-o?) şi a pus capul unde a trebuit pentru a dărâma toate aceste scenarii. Râmâne aşadar în picioare doar varianta dorinţei neţărmurite a conducătorului de a-şi vedea oastea luptând pentru onoare. Hai s-o credem, sună prea frumos să lăsăm locul altor îndoieli. Măcar de dragul milionului de motive de bucurie pus în balanţă cu milionul avut ca datorie...

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta