Sport • Victime colaterale

Trăim într-o lume în care războiul e mereu aproape. Ne învăluie, ne înconjoară, e parte din noi. Convenţional sau nu, războiul e pretutindeni, e în Orient, în Africa, în politică sau sport.

Ce rămâne mai urât în spatele unui război sunt victimele, iar atunci când ele sunt colaterale, întrebările care se nasc în urma lor nu-şi găsesc niciodată răspunsul. Fără a fi siguri vreodată de ce parte este dreptatea, asistăm de ceva vreme la un război deschis între Marian Iancu şi Mircea Sandu, între Poli Timişoara şi FRF. S-au folosit toate armele, sau cel puţin aşa sperăm. S-au făcut ameninţări de o parte şi de cealaltă. S-au luat măsuri, au fost proteste şi s-au folosit de suporteri. Finala Cupei României s-a dorit a fi un mare eveniment care să arate tuturor că şi la Târgu Jiu se poate scrie istorie. Ce s-a reuşit până la urmă? Doar mutarea liniei frontului în urbea lui Brâncuşi. Cu gândul că federaţia a fost cea care le-a furat cele şase puncte, pe care până la urmă Timişoara le-a primit înapoi, şi, probabil, neuitând şi că Marin Condescu a fost unul dintre artizanii înscăunării lui Mircea Sandu, fanii bănăţeni au venit la Târgu Jiu cu un singur gând, cel al răzbunării. Marian Iancu s-a transformat într-un maestru păpuşar, a pregătit terenul aruncând continuu săgeţi către arbitrul întâlnirii, iar Cristi Balaj, prin felul în care a condus finala cupei, a aprins fitilul. Marionetele au reacţionat imediat, iar violenţele şi-au făcut apariţia. Cine pierde acest război? Este foarte greu de spus. Cert este doar faptul că în urmă rămân victime. Şi dacă e să ne referim doar la episodul de pe Jiu, victimele sunt de tot felul şi deloc puţine. Sute de fani timişoreni cu sufletele nemânjite de trufia conducătorilor au fost nevoite să guste din efectele „curative” ale gazelor lacrimogene, sau, mai mult decât atât, şi-au verificat rezistenţa spinărilor sub acţiunea bastoanelor de cauciuc. Cei mai „norocoşi” au încheiat seara magică dând cu subsemnatul. Altă categorie de victime este cea a celor care au încercat şi calitatea serviciilor medicale gorjene. Dar victimele colaterale sunt, se pare, mult mai multe. Primele victime colaterale sunt cei care, suporteri fiind ai celor de la FC Timişoara, nu vor reuşi să-şi vadă favoriţii jucând pe propriul teren decât în partea a doua a noului campionat. Victime colaterale sunt şi jucătorii lui Marian Iancu, ei fiind cei care vor resimţi în teren lipsa din tribună a celor care, atunci când nu sunt manipulaţi, formează cea mai frumoasă galerie din ţară. Ultimii pe lista victimelor colaterale se pare că suntem noi, târgujienii. Intraţi la mijloc în timpul unui foc încrucişat, organizatorii au ieşit din luptă cu picioarele înainte. Pe pagina pe care am dorit să scriem câteva rânduri pentru istoria oraşului s-a vărsat călimara. Să rupi pagina înseamnă să ştergi rândurile în care e oglindită munca unor semeni. Atunci, ce facem cu pata? O păstrăm ca să învăţăm!

Cristi Constantinescu

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta