Sport • Vinovaţi cu sau fără vină?
Pandurii sunt la capătul unui ciclu de cinci ani petrecuţi sub soarele sau, după caz, în mocirla Ligii I. Cinci ani în care, avem dovada, prea puţin s-a prins de cei care conduc gruparea târgujiană de vreme ce trupa lui Condescu n-a reuşit să ridice niciodată privirea mai sus de locul 11.
Există în Liga I un fotbalist talentat, destul de controversat, care a jucat şi afară, la un club important în Europa şi care s-a intersectat cu Pandurii în două momente importante ale existenţei gorjenilor în Liga I. El este actualul rapidist Cristian Săpunaru. Fost jucător la Porto, dar şi la FC Naţional. La distanţă de patru ani, Săpunaru este foarte aproape de a deveni pentru a doua oară călăul Pandurilor după ce a marcat unicul gol al partidei dintre Rapid şi Pandurii, meci încheiat cu victoria giuleştenilor.
Episodul 1
În 2006, tot cu trei etape înaintea finalului de campionat, Pandurii îşi jucau una dintre ultimele cărţi în Bucureşti, în faţa Naţionalului, o echipă fără obiectiv la acea oră. Săpunaru, aflat la început de carieră, a marcat de trei ori în poarta Pandurilor aducând practic de unul singur victoria echipei sale, care s-a impus în final cu scorul de 3-2. În cele din urmă, Pandurii au terminat sezonul pe un loc retrogradant, însă salvarea a venit după nelicenţierea Sportului Studenţesc.
Episodul 2
Ironia face ca şi după ce peste Pandurii au trecut cinci sezoane în prima ligă, tot cu trei etape înainte de final, gorjenilor să le rămână doar şanse teoretice de a se salva de la retrogradare după ce au fost răpuşi de acelaşi Săpunaru. Şi acum, ca şi după prima intersectare a Pandurilor cu fundaşul trecut prin curtea celor de la Porto, şansele echipei lui Marin Condescu în Liga I să ţină mai mult de procesul de licenţiere decât de jocul echipei.
Cine nu învaţă din greşeli…
Între echipa care a disputat primul sezon al Pandurilor în Liga I şi ce de acum, în afara asemănării de situaţie, există puţine similitudini. În ceea ce priveşte banca tehnică, doar secundul Florin Bejinaru este supravieţuitor al tuturor problemelor ce s-au abătut asupra echipei în aceşti cinci ani, şi el având o pauză în care n-a fost agreat de “principalul” de la acea vreme. Şi în teren mai avem tot un supravieţuitor, pe Florin Popete. Un om pe bancă şi unul în teren par a fi prea puţin pentru a pune greşelile prezentului, similare cu cele ale trecutului, doar în seama lor. Atunci am hotărât să tragem cu ochiul la organigrama clubului. Consiliul de Administraţie, cam acelaşi. Adunarea Generală a Acţionarilor, în mare parte neschimbată. Preşedinte, vicepreşedinte, secretar general, directori, aceiaşi oameni.
Epilog?
Pandurilor le-au rămas de jucat două meciuri din acest campionat. Poate ultimele două în Liga I. Asta dacă nu cumva istoria se va repeta şi Pandurii vor beneficia de o nouă nelicenţiere. Ar fi singura parte a istoriei de cinci ani a Pandurilor în Liga I care, prin repetarea ei, n-ar aduce supărare.
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase