Sport • Zone de eclipsă

Unul dintre cele mai importante momente ale verii sportive gorjene este mutarea făcută de Consiliul Director al clubului Energia. Secţia de baschet, au decis cei care finanţează clubul gorjean, va fi condusă de Marius Vlaicu, iar oamenii care au stat în spatele promovării echipei în Divizia A au fost fie trecuţi pe linie moartă, cazul lui Dan Cumpănaşu, căruia i s-a oferit un post de vicepreşedinte în cadrul clubului, fie înlăturaţi de la echipă, cazul lui Laurenţiu Răuţ.

În mod evident, schimbări în conducerea unui club există şi trebuie să existe. Asta pentru ca nimeni să nu înceapă a se crede nemuritor în funcţie sau, mai rău, Dumnezeu. La fel de evident este şi faptul că se pot face reproşuri vechiului staff pentru greşelile din sezonul trecut şi e normal ca pentru greşeli să se şi răspundă, nu doar să se asume răspunderi.

După doi ani petrecuţi în Divizia A, manageriată şi condusă în teren de cei maziliţi acum, Energia a reuşit să atragă la meciurile sale un număr nesperat de mare de fani, oameni care n-au fost simpli spectatori, ci s-au ataşat de această echipă. Domnul Vlaicu trebuie să ştie care era numărul acestora pe vremea când arbitra chiar echipa pe care acum a preluat-o şi câţi au aplaudat-o şi atunci când a jucat cel mai slab în cei doi ani în primul eşalon.

Chiar dacă, recunosc, sunt într-un fel partizanul, nu al lui Evans, ci al celor făcute de el la Târgu Jiu, chiar şi pentru foarte mulţi bani, vor susţine unii, nu voi spune că acesta ar fi trebuit să fie menţinut pe banca tehnică a echipei. Consider că a fost un ciclu pe care l-a dus la bun sfârşit, că putea fi chiar mai bine decât a fost, dar n-a fost rău deloc, iar pentru tot ceea ce a făcut ar fi trebuit să i se mulţumească în alt fel. Acelaşi lucru este aplicabil şi în cazul lui Laurenţiu Răuţ.

Lăsând în spate toate aceste „victime colaterale”, nu pot să nu remarc faptul că Marius Vlaicu a comis o greşeală de neiertat la debutul său în noua funcţie primită. Una impardonabilă pentru că, având în vedere experienţa sa politică, ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă diplomaţie. În marea lui dorinţă de a şterge cu buretele ceea ce a făcut Evans, asociindu-l pe acesta cu noţiunea de antrenor american şi manifestându-şi pe faţă admiraţia faţă de baschetul din spaţiul ex-iugolsav, Vlaicu şi-a început mandatul la Energia declarând că a demarat căutările pentru postul de antrenor, unul care va fi ocupat de un sârb. Absolut greşit, nu de un antrenor sârb are nevoie echipa, ci doar de un antrenor, indiferent că este sârb, american, pachistanez, român, ţigan, creştin, musulman, de culoare sau asiatic. Doar antrenor. Bun antrenor! Între timp a şi găsit unul. CV-ul impune respect şi nu ne îndoim de calităţile acestui chiar dacă nu am auzit prea multe despre el pentru că ştim că şcoala iugoslavă are de unde da şi jucători şi antrenori superiori celor de pe piaţa românească. Îi dorim mult succes!

Sperăm cu toţii că orice greşeală se poate îndrepta şi că domnul Vlaicu va conştientiza, totuşi, că la Târgu Jiu baschetul a prins la public în principal datorită apropierii unor oameni care au trecut pe la această echipă arătată celor din tribună. Nu contează că au fost americani sau sârbi. Dacă va reuşi să facă acelaşi lucru la Târgu Jiu, chiar şi în condiţiile unor rezultate la nivelul sezonului trecut, adică deloc remarcabile, va avea parte de respectul nostru. Dacă nu va face măcar acest lucru, va rămâne cu eticheta de „numit politic” într-un post pe care l-a râvnit, dar de care nu s-a dovedit a fi capabil.

Noi semne de întrebare apar şi la Pandurii, echipa de fotbal de care gorjenii s-au bucurat vreme de cinci ani în Liga I, dar care din acest sezon se reîntoarce la fotbalul jucat la matineu, cu ochii cârpiţi cum ar spune Sorinaccio, unul dintre artizanii decăderii echipei târgujiene. Semnele de întrebare sunt legate de faptul că încă nu se conturează nici echipa şi nici adevărata strategie ce va fi urmată. Se vorbeşte despre o purificare, însă greu dispar din ograda păstorită acum de Pârvulescu numele care te fac să te zbârleşti dacă le auzi asociate cu noţiunea de fotbalist. E drept, ceva semne de îndreptare a situaţiei au fost date de antrenorul Marius Baciu, care s-a debarasat relativ uşor de pseudo-fotbalistul Dobroiu trimiţându-l înapoi la Pandurii II deşi nici acolo nu i-ar fi locul. Baciu a mai făcut şi alte lucruri bune pentru care merită ceva bile albe după ce Basara, Ghindeanu sau Dedu au fost trimişi şi ei lângă Dobroiu. E drept, pentru Ghindeanu o alăturare a numelui său cu cel al lui Dobroiu e forţată, însă acesta nu mai este demult fotbalistul care aducea victoria Pandurilor în faţa Universităţii.

În vreme ce baschetul abia face bugete, numeşte antrenori şi încearcă să convingă jucători să vină la Târgu Jiu, iar fotbalul a intrat în uşoara apatie a ligii secunde, handbalul a pornit cu motoarele turate la maxim în perioada de pregătire a noului sezon. Vasile Stângă a cerut bani de transferuri şi i-a obţinut. Poate nu cât şi-ar fi dorit, dar campania de achiziţii poate fi catalogată drept cea mai bună din istoria clubului gorjean. Nici nu poate fi altfel în condiţiile în care Novanc, Savenco, Sandu Iacob sunt nume grele ale echipei naţionale, chiar dacă ultimul a ales să nu mai răspundă convocărilor datorită vârstei. Alături de vechiul lot, din care au plecat doar Simovic, Kapular şi Filip, noile achiziţii au şansa de a scrie o nouă pagină de istorie în cartea clubului gorjean, unul care n-a avut niciodată până acum o clasare la final de sezon mai bună decât acest loc trei adus de trupa lui Vasile Stângă.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta