Tag: cultura in gorj

La o primă vedere/citire expresia crez trangresiv ar denota o contradicţie în(tre) termeni. Ştim ce presupune “crezul”: un general, o totalitate, un set de convingeri fundamentale pentru cineva sau ceva. Credo-ul implică afirmare, are în structura sa predicate de transcendenţă, de pozitivitate.

De cealaltă parte, trangresiunea/ trangresivul este o opţiune negativă , un “crez pe dos”, o încălcare, violare a unei limite, legi, a unor reglementări şi locuri comune.

Subiectul unui astfel de “paradox” este James Graham Ballard (1930-2009), scriitor englez, membru marcant al mişcării New Wave în literatura SF, pionier al curentului cyberpunk, jurnalist. Este autorul unor lucrări sofisticate, bizare, în mare parte autobiografice, scrise în genul post-apocaliptic, distopic.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Cred că primarul Florin Cârciumaru se află într-o gravă eroare în ceea ce priveşte Centrul de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Se apropie ziua de 1 aprilie, ziua păcălelilor. Nu de mult, într-o oarecare instituţie (nu contează identitatea, că e atât de caragialiană, general valabil lucrul, că s-ar putea întâmpla oriunde), s-a propus ca în muzeele administrate de aceasta, intrarea să fie liberă pentru toată lumea, în ziua de întâi a fiecărei luni. Dar…propunerea, zice-se, s-ar fi respins cu unanimitate de voturi, pentru că s-ar pierde ceva venituri şi ar păli bugetul.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Etimologic şi semantic, ecourile şi consecinţele polemice se sting mai repede, în comparaţie cu războaiele care se soldează cu morţi, răniţi şi dispăruţi. Octavian Paler ne-a lăsat Polemici cordiale, iar Nicolae Manolescu a teoretizat succint, într-un editorial din România literară, disocierea dintre Polemică şi pamflet, sistând subit polemicile în revista pe care o coordonează. Polemica la care m-am referit într-o imixtiune precedentă s-ar fi atenuat dacă dl. prof. dr., membru al USR, Zenovie Cârlugea ar fi citit întreaga bibliografie pro şi contra lui Horia Radu Patapievici. Pro ne apar a fi, în ordinea apariţiei, la două săptămâni în timp, articolele lui Gheorghe Grigurcu, Eminescu ieri şi azi şi al lui Eugen Velican, Sărmanul Patapievici, ambele găzduite în paginile revistei Polemika din februarie 2010.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Teatrul Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu trebuie să fie mai bine cunoscut, ca instituţie şi scenă generoasă de spectacole cultural-artistice menite să contribuie la formarea şi cultivarea spirituală a spectatorilor, prin modalităţi clasice şi moderne. Se poate observa că în ultimii doi ani şcolari programele de activităţi ale cercurilor pedagogice cu profesori de limba şi literatura română, preuniversitari, se desfăşoară, pare-se, alternativ, în spaţii şcolare şi extraşcolare. În anul şcolar 2008-2009, cercurile şi-au concretizat şi eficientizat programele instructiv-educative la Biblioteca Judeţeană Cristian Tell (CNET), în parcul central, la Muzeul de Artă (CNTV) şi într-o sală tradiţională de clasă (CNSH). Toate cele trei cercuri, riguros valoric, s-au situat pe trepte apropiate, ca altitudine profesională, didactică.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Mobilul acestor polemici, pe care le aduc la cunoştinţa cititorilor noştri, este unul major, dacă ne gândim profund la personalitatea şi opera lui Mihai Eminescu. Astfel de polemici pot devansa sensul peiorativ de…provinciale, gorjene, târgujiene, judeţene sau locale, mai mult sau mai puţin cordiale, dacă utilizăm epitetul inspirat al prozatorului şi eseistului Octavian Paler. Aşa se face că în hora polemicii au intrat critici, scriitori, eseişti şi publicişti iluştri, precum Gheorghe Grigurcu, oameni de ştiinţă, filozofi, polemişti şi pamfletari ca Horia Roman Patapievici, profesori cu doctorate în litere ca Zenovie Cârlugea, profesori veritabili ca Eugen Velican şi ofiţeri cu pensie lucrativă ca Dumitru Grama.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Binecuvântă de Iisus, salcia plângătoare îşi păstrează caracterul sacral şi în calitatea ei de acoperământ vegetal al căsuţei. E arborele dragostei plânse, ca pom care nu face poame, dar îşi revarsă vitalitatea şi fecunditatea alături, asupra întregii naturi vegetale şi animale. De aici acel lamento scâncit al feminităţii neduse până la capăt, la rodire,al vieţii închinate lui Iisus. Lui Lao Tze, spune legenda, îi plăcea să mediteze sub o salcie.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Aceiaşi infatigabili organizatori, Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale şi Biblioteca Judeţeană Christian Tell, în luna februarie, spre sfârşitul sezonului hibernal, ne-au oferit un alt eveniment sau spectacol literar-artistic la care au participat, pe lângă autorităţile cultural-administrative şi politice, multe adolescente şi adolescenţi mobilizaţi şi animaţi de d-na prof.dr. Elena Roată şi oameni de toate vârstele, dornici de a fi prezenţi la întâlniri cu scriitori şi de a recepta, prin lansările de cărţi ale acestora, din conţinutul operelor lor originale. Afluenţa a fost, aşadar, remarcabilă.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Să revenim la Sfânta Duminică, stăpâna pădurii, etapa finală, neghicită şi încheiată neaşteptat de repede, a călătoriei făcute de fata moşneagului după ce trece de aleea încercărilor preliminare. În alte basme ale românilor ( dar şi ale literaturii europene, şi ale literaturii ruse) patroana pădurii încorporează urâţenia, răutatea şi primejdia într-un spaţiu al rătăcirii şi pierzaniei. Muma Pădurii defineşte etic şi estetic lumea silvestră absconsă şi de nepătruns, feminitatea stihială, grotescă şi malignă. Sfânta Duminică a lui Creangă întruchipează altceva, idealul monahal văzut în spirit cvasi-laic, purtat fără tragere de inimă, pentru care personajele sale nu au o vocaţie deosebită.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Ideea acestui articol a apărut odată cu prima zi a primăverii, când toate vieţuitoarele ies la soare după o iarnă lungă şi geroasă, în care frigul tranziţiei paraliza până şi cel mai legitim drept la o răsuflare mai caldă. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare: personajele sunt imaginare, într-o lume imaginară, special creată pentru a feri realitatea prin excelenţă justiţiară de eventuale infiltrări duşmănoase.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Traversăm o perioadă în care scrisul cunoaşte o adevărată stare de ebuliţie, pe când cititul un indubitabil declin. Am nutrit mereu convingerea că nici măcar un articol ocazional nu trebuie scris neglijent, fără documentare riguroasă. Nu sunt un calofil, dar afirmaţiile false îmi creează un sentiment de revoltă. Îndată îmi vin în minte cuvintele lui T. Maiorescu, după care viţiul radical al culturii noastre este neadevărul: neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr până şi în gramatică….

Komenteaza articolul

citeste articolul

O întreagă mitologie referitoare la prezenţa cocoşului în existenţa şi în rânduiala lumii, de la debutul ei şi până azi, vine să depună mărturie în contra abuzului comis de mama vitregă şi progenitura ei, care vitregesc însăşi natura lucrurilor: " Cocoşul este în mod universal un simbol solar, pentru că prin cântecul său anunţă răsăritul soarelui" (D.S., vol. I, cap. Cocoşul ). Nu faptele, ci cântecul păsării l-a făcut vestit şi venerat în India şi în Japonia, Ţara Soarelui Răsare, unde cântecul său, armonizat cu al zeilor, a obligat-o chiar pe Amaterasu, zeiţa soarelui, să lase trândăveala şi să se arate din peşteră.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Anul 2010 a fost declarat de UNESCO drept  “Anul Fryderyk Chopin”. Polonia, dar şi ţări de pe întreg mapamondul îi vor aduce un omagiu celebrului compozitor, organizând evenimente muzicale pe întreg parcursul anului, aflate sub patronajul unor Comitete de Onoare deja existente în ţări reprezentând toate continentele.

Pe 1 martie se împlinesc 200 de ani de la naşterea compozitorului Frederic Chopin. Startul evenimentelor internaţionale l-a dat Praga, printr-un concert de gală susţinut la Catedrala Sfântul Vitus, unde s-au comemorat 160 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Frederic Chopin, în luna octombrie 2009.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Constatam, sper, cu promptitudine, în articolul din numărul precedent al revistei noastre, că la România literară s-au produs schimbări de format şi de formaţie redacţională, se observă o intensificare loială şi consistentă a spiritului critic şi polemic. Acest adevăr este confirmat chiar de editorialul Polemică şi pamflet de Nicolae Manolescu, directorul revistei, care reactualizează disocierea lovinesciană, semantic şi teoretic, a termenilor din titlu.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Piesa de teatru ”Me and My Girl”, pusă în scenă de regizorul italian, Achille Roselletti, a cărei premieră a avut loc către sfârşitul lunii ianuarie, se dovedeşte a fi un succes repurtat! În mai puţin de o lună de zile, toate reprezentaţiile acestei piese de teatru s-au jucat cu sala plină până la refuz. Un vis devenit realitate pentru trupa de actori a Teatrului Dramatic ”Elvira Godeanu”.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Aşadar, revista România literară se afirmă şi se impune în domeniul publicisticii ca prestigios hebdomadar remaniabil. Cel puţin trei elemente ne permit să evidenţiem acest adevăr: formatul, formaţia redacţională şi accentuarea spiritului polemic. Sugestive şi convingătoare pentru această idee sunt editorialul Criza presei de Nicolae Manolescu şi puzzle Câteva precizări de Gabriel Chifu, apărute în pagina trei, numărul unu/22ianuarie 2010.

Nicolae Manolescu anticipa remanierea redacţiei, în numărul dublu 51/52 de la sfârşitul anului 2009 prin retragerea ( plecarea, părăsirea) d-lui Gabriel Dimisianu şi a doamnelor Constanţa Buzea şi Adriana Bittel.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Creangă are un extraordinar simţ al cuvântului, cum s-a observat, şi o rară ştiinţă a finalului abrupt. Deznodământul Poveştii poveştilor demonstrează încă o dată coerenţa tematică şi simbolică a prozei sale: "Şi când se vede popa scăpat, o şi croieşte la fugă prin pădure ca un nebun, lăsând şi cal şi cutie şi bărneţ şi preuteasă şi cucoană şi tot, şi se ca mai tot duce în toată lumea. Şi dus a rămas şi până în ziulica de astăzi". Final deschis, năucitor. Salvatul fuge în pădure unde îşi găseşte salvarea definitvă.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Eminescu a devenit în ultimul timp un obiect de dispută. Se zice că unii ar voi să-l „demoleze”, iar alţii doar să-l „renoveze”, astfel încât opera Luceafărului apare ca o clădire înconjurată de schele, deşi cu statut incert. Aşa-zişii detractori se arată iritaţi de mitul ce i se consacră, ca şi cum un mit n-ar mai trebui să-şi găsească locul între fruntariile spiritului creator (Nietzsche tresare în mormânt, ca şi al nostru Blaga), optând pentru „demitizare” (termen uzat, meschin, care n-a fost utilizat în legătură cu Topîrceanu, dar i-a fost aplicat cu solemnitate lui Sorescu).

Komenteaza articolul

citeste articolul

„În prezent, revistele au o vandabilitate mult scăzută, faţă de anul 1989. Directorul de la România literară reclamă această realitate. Nu înseamnă însă că profesorii, medicii, studenţii şi, în general, intelectualii, cumpărători obişnuiţi şi fideli, sunt mai săraci astăzi decât ieri. Explicaţia i se pare simplă: chiar şi aceşti cumpărători şi, bineînţeles cititori, preferă media, internetul, care le oferă, totuşi, modalităţi facile şi precare de informare şi cunoaştere. De aceea revista România literară nu mai poate avea în 2010 un tiraj de 20.000 de exemplare, ca înainte de 1989, şi unul de 40.000, ca imediat după 1989, după cum precizează cu acribie aritmetică Nicolae Manolescu. Cu oarecare amară vanitate directorială, recunoaşte că tirajul actual al revistei sale rămâne mai mare decât al majorităţii revistelor de profil”.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Final neaşteptat în Povestea pulei, pentru că despre povestea din subtitlu e vorba acum. Dacă poveştile-poveşti (cu cucoşul, cu porcul, cu fata moşneagului sau cu Dănilă Prepeleac) aveau happy end-ul asigurat, toţi acei bătrâni şi tineri ajungând la comoară şi, implicit sau explicit, ajungând să o călărească pe Nevoie, nemaifiind tulburaţi de vreun rău pe astă lume, iată că o invidiabilă doamnă boieroaică, ajunsă ea însăşi călare pe Nevoie, sau invers, are parte de o huzureală şi de o fericire limitate.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Ivan Turbinca şi Povestea poveştilor sunt, de departe, cele mai dificile texte din opera deloc transparentă a lui Creangă. De aproape, din interior, sunt şi mai absconse. Nu este tocmai un secret că dificultatea exegezei critice vine din abilitatea neîntrecută a autorului de a-şi camu(m)fla gândurile, intenţiile secrete în ziceri, fraze, antifraze (mai ales) şi construcţii epice ambiguizate ludic. Ermetismul vine şi din iscusinţa de a fixa ceea ce nu se lasă fixat, adică de a nuanţa natura divinităţilor invocate în aceste texte...

Komenteaza articolul

citeste articolul

„La Târgu Jiu, vineri 15 ianuarie 2010, la Biblioteca Judeţeană Christan Tell, în sala de lectură emblemată omagial, am participat la o sărbătoare Eminescu. Organizatorii au izbutit să creeze o atmosferă adecvată, prin expoziţia de carte Mihai Eminescu, lansări de reviste, expuneri şi recitaluri de poezie şi muzică, prin decernarea premiilor revistei Polemika după concursul Redescoperindu-l pe Eminescu.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Toată această documentare pe sec merită făcută pentru titlul dat Parapillei în franceză: Le Vit dėifiė , ceea ce ar însemna Ranga (mătărânga,sula) sfinţită (din fr. Vit [ vi] ) n. m. (lat. vectis ,levier). Litt. Membre viril.,-- Petit Larousse illustrė). Titlul singur ar fi suficient pentru o citaţie la masa lecturii a celor două texte congenere Parapilla lui Charles Borde(s) şi Povestea poveştilor de Ion Creangă.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Nicolae Manolescu, autorul masivei şi remarcabilei lucrări Istoria critică a literaturii române-5 secole de literatură, nu se situează în ordinea cronologică a eminescologilor redutabili, începând cu Titu Maiorecu şi continuând cu Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, G. Călinescu, Ion Negoiţescu, Ioana M. Petrescu, Petru Creţia, Eugen Simion( proza) şi alţii. Nu înseamnă că N. Manolescu nu a abordat pertinent, cu acurateţe şi expresivitate critică, opera eminesciană.

Komenteaza articolul

citeste articolul

A marcat copilăria, adolescenţa şi chiar maturitatea multora dintre cititori. A fost miracolul călăuzitor al celor mai introvertite temperamente. Lui îi datorăm faptul că astăzi credem în iubire, că ne bucurăm şi culegem roadele unei copilării ce atinge rangul superior al imaginii despre viaţă. O! Este vorba despre El, despre domnul Eminescu.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Perioada pe care o traversăm, plină de mari descoperiri ale ştiinţei, este determină de două mari concepte care, practic, ne influenţează viaţa: energia şi informaţia. Dar ce anume este acel ceva pe care noi îl numim energia? Iată o întrebare care a suscitat interesul al multor oameni de ştiinţă pentru a se ajunge la concluziile de azi. Termenul derivă din limba greacă, care înseamnă „în acţiune”.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Să revenim la momentul despărţirii celor doi insoliţi convorbitori şi parteneri de afaceri, ţăranul şi cucoana. Dacă negustorul şi-a epuizat rolul, epic vorbind, cucoana rămâne în continuare protagonistul naraţiunii. Intrată în clubul select al fericiţilor, pe dânsa o aşteaptă o bătrâneţe lungă, liniştită bucurându-se de privilegiile unei văduvii consolate. Scutită de griji materiale, asigurată în contra morbului urâtului, o aşteaptă otiul, o trândăveală activă şi lascivă. În schimb, pe el, disperatul, îl aşteaptă negoţul. Cele două cuvinte se află în strânsă relaţie de antonimie, căci negotium este negarea lui otium ,a inactivităţii: „Dar ce mai atâta vorbă?

Komenteaza articolul

citeste articolul

Săptămânalul Polemika avansează sigur, pe un drum publicistic deja conturat, spre Anul Nou şi spre a împlini, în martie 2010, patru ani. Un scurt interval hiatal, de doar două luni, aprilie şi mai 2009, a cunoscut, fără să intre în degringoladă sau faliment. Criza multilateral dezvoltată, în care ne aflăm şi ne menţinem cu greu, afectează însă toate aspectele existenţei noastre, inclusiv pe cele cultural-literare. Până la apariţia acelei sincope din primăvara acestui an, revista Polemika a păstrat un profil distinct, în peisajul presei cotidiene şi periodice din judeţul nostru. A izbutit să aibă şi ecouri tot mai accentuate, la nivel naţional.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos mai înainte de a fi o sărbătoare în care ne întâlnim noi unii cu alţii, este sărbătoarea întâlnirii fiecăruia în parte cu Dumnezeu, acum atât de accesibil. Adeseori avem omeneştile noastre oprelişti, până la complexe, crezând că Dumnezeu are forme ascunse, revelându-Se doar celor iniţiaţi, sau că Dumnezeu este prezent pentru unii şi absent în vieţile altora. Dimpotrivă Dumnezeu desfiinţează ca un Părinte toate barierele care  s-ar putea interpune între El şi cei pe care îi consideră fii ai săi, iar noi oamenii să îndrăznim a ne considera fără complexe fii.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Luca Piţu consultă şi alte cărţi despre legile ospitalităţii şi complicaţiile ivite între gazdă şi musafir pentru a urmări cu dibăcie complexul kandaulic şi teoria codoşlâcului în Povestea lui Stan Păţitul: Pierre Klossowski ( Legile ospitalităţii ), Marcel Mauss ( Eseu despre dar ), Georges Bataille ( Partea blestemaăa ), Ramiro de Maetzu (Don Juan şi Celestina ). Nu am înşirat această bibliografie decât pentru a semnala o lacună majoră, i-am zice, de informaţie care nouă ni se pare semnificativă: romanul Don Quijote, mai précis capitolele XXXIII, XXXIV şi XXXV ( In care se povesteşte nuvela curiosului nestăpânit ).

Komenteaza articolul

citeste articolul

Ideea mi-a venit de la Băsescu! Cum totul în viaţă porneşte de la o idee, iată un exemplu: dacă lui Alexander Graham Bell nu i-ar fi venit ideea să inventeze telefonul, noi poate nu ne-am fi bucurat nici astăzi de privilegiul de a-l avea şi de a ne ajuta de comunicarea pe care ne-o oferă. Câţi dintre noi au o invenţie la activ? Comunicarea, ca parte esenţială din întreg, ar trebui astăzi să aibă o cu totul altă orientare, către toleranţă şi respect reciproc, nu către înscenări care nu fac deloc cinste naţiunii.

Komenteaza articolul

citeste articolul

De câteva zile răsfoiesc zeci de pagini din cărţi şi reviste apărute la Târgu-Jiu, încercând să-mi limpezesc imaginea celui ce le-a scris sau făcut să existe. Căci inginerul Vasile Vasiescu, cel care şi-a sărbătorit la 7 noiembrie a şaizecea aniversare, este pe drept cuvânt o personalitate complexă, un oltean neaoş, purtător de pasăre măiastră în tainiţa albastră a sufletului. Deşi locuieşte de ani buni în capitală, unde lucrează cu sârg la Romtelecom, sufletul i-a rămas în Bălăneştiul natal, din „Gorjul cât o inimă”.

Komenteaza articolul

citeste articolul

L-am comparat pe toate fetele pe Gyges din Istoriile lui Herodot cu Ionica din istorioara amoral a lui Creangă, arătând cum şi oşteanul şi oişteanul se cuibăresc în patul suveranului şi al soţului de drept prin mijloace diferite: unuia i se arată calea, celălalt şi-o alege singur.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Restul încăierărilor armate între regii care i-au urmat la tron lui Candaules nu ne mai interesează, nici darurile lui Gyges în aur şi argint pentru oracolul din Delphi, nici lista urmaşilor săi naturali. Destul că între urmaşii lui livreşti se numără acel nefericit Anselmo din romanul Don Quijote, dar şi Vasile Hârgăoae, descoperit de Luca Piţu, un creştin milos şi cu maniere de eschimos , dar se lasă ispitit de necuratul, nu de propria lui curiozitate bolnavă, cum se întâmplase cu înaintaşii săi.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Luca Piţu apelează la Istoriile lui Herdot precum şi la alte cărţi inspirate din istoricul antic pentru a dezvolta până în pânzele albe povestea exemplară a imprudentului Kandaules, regele Sardesului, pe numele său adevărat Myrsilos, şi reverberaţiile ei posibile în două poveşti ale lui Creangă, Povestea lui Ionică cel Prost şi Povestea lui Stan Păţitul. Pe acest ultim rege lydian , urmaş în linie dreaptă al lui Herakles, îl paşte nenorocirea când are nebuneasca idee de a-l invita pe Gyges, comandantul gărzilor, să se bucure şi el cu vederea, nu numai din auzite, de frumuseţea dezbrăcată, doar de rege ştiută, a reginei fără nume.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Dacă am asculta foşnetul copacilor ruginii stingându-se înfriguraţi, îmbrăţişaţi în aşteptarea gerului iernii viscolite, ori a unei ierni pure, imaculate, am descoperi taina ascunsă de toamna picurându-şi frunzele arămii, cu stropi mărunţi şi deşi, pe uneltele obosite de truda recoltelor îmbelşugate, ori de tristeţea anilor sărăcăcioşi, pustii, aidoma spiritului nostru răspândit peste câmpii, dealuri şi văi, peste munţi şi mări, şi oceane, peste păduri, desişuri sau pustiuri, în văgăuni...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Deschiderea stagiunii 2009-2010 a filarmonicii târgujiene de la sfârşitul lunii octombrie a marcat aniversarea a 145 de ani de existenţă a Prefecturii judeţului Gorj, fapt pentru care concertul susţinut de ”Lyra Gorjului” a fost găzduit de Sala Maură a acestei instituţii, în prezenţa preşedintelui Ion Călinoiu.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Se configurează treptat în textele lui Creanga un mitem al grădinii răvăşite, topos ambivalent al domesticii, dar mai ales al infernaliei. Prea puţin amintire a paradisului, şi prea puţin loc al otiului, al visării, al iubirii inocente. Grădina e mai degrabă un paradis paraduit, rămas gol şi nesigur după alungarea primilor oameni, părăsit parcă şi de Iehova, lăsat la îndemâna oricui se arată curios şi lacom să pătrundă în el prin efracţie.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Prima scenă a Mariei Lătăreţu: „Cânta pe prima scenă a dumneaei care era un bolovan de râu, în faţa porţii, cu mâinile în solduri în cămăşuţă gorjenească. Şi lumea trecea de la muncă şi o asculta.”

Komenteaza articolul

citeste articolul

N-ar trebui să uităm că anul acesta, în 29 aprilie, au trecut 180 de ani de la apariţia primului ziar în limba română, scos de Ion Heliade Rădulescu, unul dintre mentorii veritabili ai neamului nostru. Acest ziar purta pe frontispiciu denumirea de Curierul românesc. Consider că n-ar trebui să se uite acest certificat de naştere al presei naţionale. Profesorii de română, adică de citire şi de scriere cu litere străbune, cei de istorie şi cei de alte materii, publiciştii şi politicienii, toţi oamenii care mai cred, în aceste vremuri de pragmatism murdar, sunt vizaţi laolaltă.

Komenteaza articolul

citeste articolul

De la străinul Ionică să trecem la Nică înstrăinatul, ca să vorbim tot despre garduri bortelite, afectate de acest personaj generic numit Irimiea Oişteanul, despre grădini prost păzite şi despre păpuşoi pândiţi de porci nărăviţi. Ne aflam deja în ultimul capitol din Amintiri…, publicat postum, în anul 1855, când Nica se vede pur şi simplu expulzat din satul natal de către familie si trimis pachet împreuna cu Zaharia Simionescu la Socola pentru a-şi continua studiile ratate la fabrica de popi din Fălticeni. Este capitolul despărţirii dureroase de sat, subiect potrivit de examen pentru elevii de gimnaziu.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Biblioteca Judeţeană Christian Tell, instituţie, personaj şi personalitate, împlineşte anul acesta, la 1 Decembrie 2009, respectabila vârstă de 75 de ani. Nu este cu totul aleatoriu că s-a născut odată cu România Mare. Evenimentele, indiferent de natura şi anvergura lor, au şi o conexiune discretă şi insolită, precum aceea, eliadescă, care face posibile fuziuni între sacru şi profan.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Trubadurii de pe ambele maluri ale Dâmboviţei şi ale Bahluiului cântaseră, înaintea lui Creangă, amorul trupesc şi iubirea castă. Poetul îndrăgostit gustă chinurile iubirii, o asaltează pe aleasa inimii postând taraful de lăutari sub geamul ei ce strălucea, zornăie lanţurile robiei ca să fie mai convingător, îşi revarsă oful inimii după o retorică învăţată fie de la poeţii arabi, cum s-a spus, fie de la trubadurii provensali. Ei cântă şi ea trebuie, musai, să asculte.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Fără îndoială, Gorjul este un ţinut bântuit de himera culturii. Explozia de manifestări culturale din ultimi ani arată câtă energie creatoare a fost ţinută sub obroc în anii dictaturii comuniste. Cel puţin din acest punct de vedere cred că ar trebui făcută o evaluare.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Cărţile nu se scriu cu premeditare şi nici nu şti când începi, unde ajungi atunci când termini. Dorinţa este să mă exprim curat din punct de vedere literar, să îmi mărturisesc aspiraţiile, frământările, astfel încât să poată emoţiona, să farmece, să bucure şi de ce nu să întristeze pe cel care citeşte. Mesajul îl descoperă fiecare cititor în parte

Komenteaza articolul

citeste articolul

În debutul acestor adnotări publicistice, invoc două neologisme, bivuac şi contrafort, preferate, în ordinea lor alfabetică, de doi ardeleni redutabili: clujeanul Mircea Zaciu şi timişoreanul Mircea Mihăieş, distinşi profesori universitari, prezenţi în multe dispute politice, morale şi literare. Mircea Zaciu ataca din bivuac (adăpost sau cort nocturn pentru militari şi turişti), remarcându-se în domeniul criticii şi istoriei literare. Celălalt Mircea, specialist în limba engleză şi în spaţiul literar anglo-saxon, utilizează un contrafort pamfletar (zid consolidat, betonat) semnând cu regularitate săptămânală pagina 4 în revista România literară.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Este titlul celui de-al patrulea roman al Valeriei Certăzeanu Zorilă, după Potirul cu patimi, Rădăcini şi În bătaia vântului. Lansarea…la apa criticii literare a acestui roman a avut loc la Biblioteca Judeţeană Christian Tell , în celebra sală de lectură Mihai Eminescu, joi, 8 octombrie 2009.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Altădată, consfătuirile aveau loc înainte de începerea noului an şcolar. În anul acesta consfătuirile profesorilor de limba şi literatura română din şcoli gimnaziale şi din licee s-au desfăşurat spre sfârşitul lunii septembrie. N-am participat, cu regretul experienţelor anterioare de peste patru decenii de prezenţă activă. Apreciam asemenea consfătuiri (nu consfăduiri!) ştiinţifice, metodice şi psihopedagogice în care se crea atmosfera plenară atât de necesară şi, bineînţeles, de benefică învăţământului.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Monumentele istorice inspectate în ultimele luni arată faptul că acestea suferă din cauza lipsei de implicare a autorităţilor sau din cauza modului greşit în care a fost înţeleasă acţiunea de protejare a acestora. Singura lor speranţă este acum campania „S.O.S. Monumentele Gorjului”, al cărei obiectiv este salvarea celor aproximativ 50 de monumente sortite pieirii.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Lâna este o altă metonimie inspirată şi oarecum originală pentru femeia matură, coaptă, dorită, stătută. Produs natural suportând aceleaşi prelucrări casnice ca şi cânepa, lâna dezvoltă o linie simbolică similară.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Până când criteriile de evaluare înseamnă lipsa criteriilor? Până când evaluatorii fac parte din Curtea celor cu singurul talent de a nu avea nici un talent? Până când vor fi înfieraţi tot „trăgătorii la edec” care, când muncesc nu au timp să câştige? Ce mai oferă învăţământul artistic când începe prin a-şi pierde coloana vertebrală?

Ne pierdem elevii! Care? Cei buni pleacă din cauza celor slabi şi „cei slabi” devin ţinta revărsărilor sentimentale false, care cu greu  acoperă lipsa unui adevărat cod profesional.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Rep: Ce părere are scriitorul Aurel Antonie despre poetul Artur Bădiţa?

Aurel Antonie, preşedintele Reprezentanţei Gorj a Uniunii Scriitorilor: Nefiind nici critic, nici poet, pot spune din punctul de vedere al gustătorului de poezie că Artur Bădiţa nu este printre cei mai buni poeţi, el este cel mai bun poet pe care l-a dat Gorjul până acum.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Ivan Evseev ne asigură, într-o carte pe cât de informată, pe atât de utilă, plină de învăţăminte culese de peste tot, de virtuţile apotropaice ale cânepii, plantă industrială, alimentară şi medicinală cu numerose valenţe mitico-simbolice: „Specia Cannabis indica era folosită din timpuri străvechi ca mijloc ritual pentru obţinerea stării extatice în practicile yoga şi în cele şamanice.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Cam aşa ar trebui să sune povestea ce tocmai s-a încheiat şi în finalul căreia Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea pentru un pachet de legi fundamentale pentru reformă: Legea salarizarii unitare, legile educaţiei şi legea reorganizării agenţiilor guvernamentale cu reducerea cheltuielilor în sectorul public.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Cuvântul „oaspete” vine din latinescul hospes care înseamnă şi „oaspete” dar şi „străin”, ne aduce aminte Ivan Evseev. Apariţia lui a fost primită diferit în comunităţile arhaice, de la ostilitate mergând până la ucidere la multe popoare, între care semiţii, până la excesul de amabilitate, gazda oferindu-i chiar soţia sau fiica pentru confort şi buna dispozitie. Cazul junelui Paris/Alexandros care încalcă legea ospeţiei, văduvindu-l pe regele Menelaos şi de nevastă şi de aur, este pilduitor, constituindu-se într-o paradigmă exemplară pe tema instituţiei ospitalităţii în vechime. Ionică ne aminteşte dictonul latin hospes hostis –„ străinul / oaspetele este un duşman” pe seama căruia, am înţeles, Jacques Derrida a divagat cu inteligenţa şi farmecul cunoscute într-o conferinţă aşteptată la Universitatea din Craiova.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Serile la Brădiceni reprezintă, simultan, un remarcabil Atelier Naţional de Poezie şi o revistă care a aniversat recent 13 ani. Se află la vârsta preadolescenţei şi se îndreaptă tot mai clar spre celelalte trepte valorice, anticipând, pare-se de pe acum, o tinereţe fără bătrâneţe. Publicaţia apare sub egida celor două instituţii vestite în judeţul Gorj pentru râvna şi abilitatea cu care stimulează şi promovează actele veritabile din domeniul culturii şi literaturii: Biblioteca Judeţeană Christian Tell şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Prima dată stai la masă să mănânci cu mine”, îl întâmpină celebrul naist, Gheorghe Zamfir, pe Mitel Pasăre, ucenicul destoinic. ”După ce mâncăm, îmi spui ce doreşti”. ”Aş dori şi eu să am un nai ca al Dvs”. ”Uite acest nai, e cadou din partea mea pentru tine!” ”Aş dori şi eu să am o metodă de nai. Aş dori şi eu să învăţ câte ceva din tainele naiului. Aş dori şi eu să ascult muzica Dvs.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Titu Maiorescu scria că opera de artă adevărată îşi poartă spectatorul în lumea ficţiunii ideale. Care spectator, după teoria criticului, când vine acasă de la teatru, vine cu sâmburele din născare al egoismului nimicit. Aşa se produce catharsis-ul. Teoria este prea de nobilă obârşie pentru a fi atacată ca teorie.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Un telefon dinspre Gorj ne-a chemat zilele trecute acasă. Generalul Constantin Codiţă, veche cunoştinţă de-a cărui prietenie îmi place să cred că m-am bucurat în câteva rânduri, ne invită la Peştişani, în sala de festivităţi a Liceului Constantin Brâncuşi ca martori–invitaţi la o Aniversară.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Lumea este un teatru, teatrul este o lume, iată un topos al literaturii antice şi medievale, poate cel mai cunoscut încă de la Petronius pentru care „Totus mundus agit histrionem”, cum se putea citi şi pe frontispiciul teatrului „The Globe” unde erau reprezentate piesele lui Shakspeare.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Făcând cu greu faţă zilelor toride abătute peste urbea noastră, mai avem timp să răsfoim gazetele şi să ne punem la punct cu ultimele noutăţi în materie de politică, economie, cultură şi sport, dar mai ales cu ceea ce se cheamă în termeni de specialitate, faptul divers.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Bibliotecile publice se confruntă cu problemele pe care le au acum multe dintre instituţile de cultură din ţară: spaţii improprii, subfinanţare şi personal insuficient. Şi asta chiar dacă, bibliotecile publice municipale, orăşeneşti şi comunale sunt subordonate consiliilor locale, care ar trebui să asigure banii pentru salariile angajaţilor, achiziţii de carte şi acoperirea altor cheltuieli de funcţionare.

Komenteaza articolul

citeste articolul

În timpuri rău prevestitoare, când istoria îşi dispută din necesitate până şi ziua de mâine, prietenia pare inspirată de un miracol supus unei terapii ademenind din interes voluptatea cuvintelor.