Tag: pamflet

Nouă cine ne dă zilele înapoi? Zilele care au trecut în ultimii 20 de ani. Zilele în care am trăit curbe şi generaţii de sacrificiu şi am avut parte de curele ...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Ideea, consacrată deja, că în politică sunt numai hahalere şi ciocli, numai oportunişti şi indivizi lipsiţi de scrupule, oameni cu un bagaj genetic şi cultural precar, mă îngrijorează. Ce-i drept, bestiarul politic românesc este alcătuit din astfel de personaje. Politica cefelor late şi a burţilor revărsate alcătuieşte un decor dizgraţios şi pestilenţial. Prezenţa pe ici, pe colo a unor personaje cu ştaif nu face altceva decât să completeze un tablou dintr-o tavernă ce pute a rânced. În costumele lor Armani şi parfumaţi cu parfumuri fine de la Hugo Boss, politicienii români par mai degrabă nişte ţaţe pentru care bârfa, şmenul, învârteala pe bani publici sunt trăsături fundamentale de comportament. Din păcate, această realitate hâdă umple spaţiul public cu asupra de măsură. Ea este completată de clevetitori, de cumetre şi clovni gata oricând să aplaude şi să scuipe de la înălţimea unor demnităţi publice „onorabile”. În tot acest circ se amestecă purtătorii de vorbe, trăitorii întru doctrină, meşteşugarii într-ale trasului de sfoară, pilduitorii, limbuţii şi lichelele, chipurile, strânşi laolaltă în ceea ce cu emfază numim societate civilă. Scuzat să-mi fie limbajul licenţios. Apelativele nu-mi aparţin, ele fac parte dintr-o retorică ce o întâlnim frecvent în limbajul comun zilelor noastre, descriind o stare de fapt.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Tot despre şeful statului scrie şi vorbeşte toată lumea, căci nu l-a pus nimeni să candideze şi să promită că se va trăi bine. La cine s-o fi referit nu s-a aflat încă, de la alegători în niciun caz.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Sincer, cine nu şi-ar dori în România un premier norvegian şi un preşedinte suedez sau invers? Sau un preşedinte finlandez şi un premier danez? Sau, combinat, un premier ...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Răsfoind colecţia „Gorjeanul” de odinioară, descopăr că jurnalismul  practicat de cronicarii vremii, are, cum se spune, ştaif. Editorialul, tableta şi pamfletul ocupă spaţii tipografice de invidiat. Disecţii la rece, atitudini şi reacţii războinic-patriotice, reflecţii moralizatoare exclud calomnia, injuria sau invectiva. Lipseşte ceea ce prisoseşte azi: concentraţia radioactivă de violenţă. Fără atacuri la persoană, fără derapaje de la o minimă conduită deontologică. Mai totdeauna dozaj de umor, fină ironie şi argumentaţie inteligentă.

Dintre toate speciile jurnalistice, absolut seducătoare este tableta.  Creaţie a lui Tudor Arghezi, exersată cu succes de G. Călinescu, dar şi de Geo Bogza, oferta publicistică de pe prima pagină a „Gorjeanului” anilor ’46-’47 surprinde prin maxima concentrare, prin recesivitate, forţa descriptivă şi dinamism epic. Tableta este, aşa cum se ştie, o specie publicistică de opinie. Miza succesului ei constă în libertatea şi puterea celui care o semnează de a apropia două sau mai multe fapte, de a crea conexiuni, de a mobiliza imaginaţia ambilor actanţi ai comunicării (autorul şi cititorul). Tabletiştii literaturizează un fenomen şi, în acest mod, se situează, prin scriitura lor, la intersecţia dintre jurnalism şi literatură. Grea misiune pentru un cronicar al vremii, dacă aveţi în vedere un alt amănunt: tableta se înrudeşte cu pamfletul.

Komenteaza articolul

citeste articolul

O mărturie  a culturii vaste şi adânci a ilustrului savant şi profesor Tudor Vianu, a năzuinţei sale permanente şi pilduitoare spre limpezimea şi concizia ideilor servind iniţiativele raţiunii, este Dicţionarul de maxime comentat, o lucrare a sa  mai puţin cunoscută şi, poate, mai puţin obişnuită pentru un estetician şi un filosof al culturii  de înaltă ţinută academică. ,,Carte de învăţătură, de lectură liniştită şi de meditaţie, dicţionarul întocmit de T. Vianu însumează ,, reflecţii grele de conţinut, în care se precizează o poziţie filozofică sau o atitudine de viaţă, în formele artistice ale conciziunii sau ale exprimării figurate şi sugestive.” (s.n.)( Tudor Vianu, Prefaţă la ediţia I-a, Dicţionar de maxime comentat, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971, pp. 9-10).

Komenteaza articolul

citeste articolul

Totalitarismul şi crizele posttotalitare au avut adesea, ca apanaj, pe de o parte, uniformizarea forţată a mentalităţilor şi ...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Trăim într-o cultură a divertismentului şi a formelor fără fond, promovată cu sârg de mai toate mijloacele mass-media şi susţinute de autorităţile publice, într-o devălmăşie fără margini. În dorinţa lor de a acapara cât mai mult din piaţa publicitară, televiziunile, radiourile şi presa scrisă, în marea lor majoritate, s-au tabloidizat, s-au manelizat, s-au banalizat până la absurd. În acest context nu e de mirare că autorităţile publice pun accent mai degrabă pe astfel de manifestări, decât pe cultivarea valorilor autentice.

Komenteaza articolul

citeste articolul

În urma unei grele suferinţe, în dimineaţa zilei de duminică, 18 aprilie a.c., a trecut în eternitate prof. univ. Emilia Comişel, personalitate emblematică a etnomuzicologiei româneşti din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, şi a învăţământului muzical universitar din ţara noastră. Profesoara de notorietate internaţională a văzut lumina zilei la 28 februarie 1913, într-o familie în care muzica "era la ea acasă". A fost unul dintre cei şase copii ai renumitului institutor, dirijor şi profesor de muzică Gheorghe Comişel.

Komenteaza articolul

citeste articolul

De la o vreme încoace, parcă au crescut sensibilitățile și, care mai de care, se lezează, așa, la demnitate, din orice fleac. Nu care cumva să mai zici vreun banc, sau să mai scapi vreo vorbă, că, gata, la discriminare cu tine! Ca să ne-nțelegem de la-nceput, nu fac lobby pentru nici o grupare, nu sunt naționalist-extremist, neonazist, antisemit, fanatic religios sau aparținând vreunei grupări aflată în conflict cu semenii săi pe motive de rasă, culoarea pielii, preferințe sexuale, apartenență religioasă, etnică sau politică

Komenteaza articolul

citeste articolul

Iar suntem fruntași în Europa. De data asta, la bolile sărăciei: tuberculoza, hepatitele și, probabil, la ce va deveni flagelul secolului 21 – suicidul. Înrăutățirea condițiilor de trai îi obligă pe oameni să cheltuiască mai puțin pe igienă, pe întreținerea sănătății și pe o alimentație corectă și sănătoasă. Și, dacă la nivelul scăzut al veniturilor se adaugă și încăpățânarea tradițională a românului - a se citi prostie – care zice, “decât să renunț la matrafox mai bine renunț la o masă, că tot acolo ajung…”, aveți tabloul complet al unei societăți primitive, sărace și fără perspective.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Când actuala clasă politică a făcut un pas în faţă, cerând să fie prima voce a societăţii, nimeni nu a întrebat-o dacă poate să facă acest lucru în beneficiul mulţimii. Oameni venali şi incompetenţi s-au trecut pe liste de partid, iar mulţimea de melci nătângi i-a votat cu o nonşalanţă inconştientă, care a permis ca doar câteva zeci de mii dintre români să decidă destinul restului de 22 de milioane.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Dacă ai închide televizorul, dacă ai trage din priză calculatorul, dacă ai renunţa să mai cumperi ziare, dacă ai lăsa laptopul cu bateria descărcată, atunci politicienii...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Mai lucizi, sau poate, mult mai îngrijorați, frații bulgari acceptă realitatea crudă. Premierul Borisov a recunoscut duminică, foarte deschis că, dacă nu se iau măsuri ferme, Bulgaria intră în faliment. Mesajul trist, dar realist, transmis poporului bulgar a fost că următoarele 6 luni sunt cruciale și că, dacă vreun bugetar mai iese în stradă pentru măsuri populiste, Bulgaria e terminată. Mai mult, tot premierul bulgar a avertizat că țara poate ajunge în situația Greciei, însă, spre deosebire de aceasta, va trebui să se descurce singură, probabil simțind că nu se bucură de aceleași simpatii la Înalta Portă Europeană și nici de același potențial turistic precum elenii.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Îi găseşti la tot pasul. Cu feţele lor hâde, cu privirea rece, îţi zâmbesc perfid, oriunde te-ai afla. Ei ştiu tot. Sau, mai degrabă, au impresia că ştiu tot. Se pricep la politică şi la cultură, la sport şi la educaţie, la economie şi la ştiinţă. Nu le scapă nimic, chiar dacă nu au nici cea mai vagă idee despre lucrurile pe care le tratează. Sunt bolnavii de serviciu ai unei lumi închise în ea însăşi. O lume la fel de bolnavă şi de hilară ca exponenţii ei. În fond, cred că, în fiecare dintre noi stă ascuns un demolator.

Komenteaza articolul

citeste articolul

În România trebuie să fii destul de arogant pentru ca să poţi trage cartea câştigătoare. Trebuie să ai o nesimţire fundamentală, înnăscută...

Komenteaza articolul

citeste articolul

N-aveți idee cât de „pissed of” sunt, vorba englezului, dacă, din multitudinea de subiecte mă opresc azi asupra unui subiect de maxim interes general: claxonarii. Sunt, însă, sigur că prostia și nesimțirea vă deranjează în aceeași măsură și că fenomenul trebuie stopat într-un fel. Există chiar prevederi legislative despre claxonatul în oraș, dar, cine se mai gândește acum la astfel de probleme minore?... Am trecut adesea prin orășele de provincie în străinătate, unde semnul cu claxonatul interzis era la loc de cinste. Și ferească sfântul să tulburi fonic liniștea patriarhală a localității, că te scormonești rapid în buzunare să achiți o amendă consistentă.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Recolta de gropi la hectar a depășit iarna asta și cele mai optimiste prognoze. Din cele 11.000 de hectare de șosele, cât are România, 420 de hectare reprezintă cultura națională de gropi în asfalt. Deși, la începutul iernii erau multe și dese, un raport tehnic ar putea, totuși, menționa că, acum, numărul gropilor a scăzut semnificativ. Adică, din 3-4 gropi alăturate s-a format una singură, e-adevărat, mai mare, dar și mai folositoare.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Partidele politice româneşti trec prin momente de schimbări, de prefaceri, de permutări şi revolte, fenomene ce au drept scop prezumtiv o repoziţionare a acestora pe scena politică.

Nimeni nu vrea să piardă ce a câştigat până acum, iar învinşii vor să-şi ia revanşa mizând totul pe strategiile de ultim moment. Ca atare, liderii politici scot din joben tot felul de iepuraşi pe care îi împrăştie în public cu dorinţa expresă de a afla cât mai multe despre felul în care sunt receptaţi de electorat. Miza este mare dacă privim spre viitor. Peste doi ani ne aşteaptă alegeri locale şi generale, dar şi europarlamentarele şi alegerile pentru preşedinte. Până atunci, toată lumea trebuie să aibă temele făcute. Cei care nu se vor adapta luptei, vor dispărea.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Mobilul acestor polemici, pe care le aduc la cunoştinţa cititorilor noştri, este unul major, dacă ne gândim profund la personalitatea şi opera lui Mihai Eminescu. Astfel de polemici pot devansa sensul peiorativ de…provinciale, gorjene, târgujiene, judeţene sau locale, mai mult sau mai puţin cordiale, dacă utilizăm epitetul inspirat al prozatorului şi eseistului Octavian Paler. Aşa se face că în hora polemicii au intrat critici, scriitori, eseişti şi publicişti iluştri, precum Gheorghe Grigurcu, oameni de ştiinţă, filozofi, polemişti şi pamfletari ca Horia Roman Patapievici, profesori cu doctorate în litere ca Zenovie Cârlugea, profesori veritabili ca Eugen Velican şi ofiţeri cu pensie lucrativă ca Dumitru Grama.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te-închipui/ Joace unul şi pe patru/ Totuşi tu ghicive-i chipul, spunea Eminescu în poezia gnomică, binecunoscuta Glossă.

Privim adesea viaţa ca spectatori. Aşa putem fi detaşaţi, fals obiectivi, iar neimplicarea ne conferă o prea mare încredere în noi înşine, să nu spun indolentă, diluată în rece aroganţă. Suntem de o impasibilitate extremă şi, ce-i mai grav, îi îndemnăm şi pe alţii la lâncezeală.

Komenteaza articolul

citeste articolul

O publicaţie germană a avut iniţiativa interesantă de a transmite către premierul Greciei o scrisoare deschisă şi plină de recomandări anticriză. Grecia este...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Mărturisesc că întotdeauna m-a fascinat spiritul german. Exactitatea, seriozitatea, hotărârea şi ingeniozitatea cu care îşi pun în practică ideile. Nu vorbim aici de cultura, de arta sau filosofia germană, ci de spirtul practic al acestui popor, care a făcut din Germania după cel de-al doilea război mondial cea mai bogată ţară a Europei, în ciuda faptului că, în calitatea ei de putere învinsă a trebuit să plătească un tribut enorm. A ştiut foarte bine să împletească calităţile sale ca naţiune cu banii primiţi de la americani pentru reconstrucţie. Ceea ce vedem astăzi este rodul unui efort enorm şi a unei voinţe de fier. A unei organizări desăvârşite.

Komenteaza articolul

citeste articolul

De curând, un coleg şi bun prieten mă apostrofează, spunându-mi, verde în faţă, că presa de azi este de rahat: „avem un apetit teribil pentru lucrurile facile, pentru banalităţi şi trivialităţi”, îmi spune acesta. „Ne încordăm peste măsură, ne uităm cu nesaţ la goliciunea noastră exterioară, rămânând orbi la cea interioară. Ne tabloidizăm. Ajungem să credem în mimi şi prostituate ce pozează în vedete. Asta e!” Degeaba încerc să-l conving că lucrurile stau altfel, că există o astfel de presă, făcută pentru un anume tip de cititor, n-am nici o şansă. Omul o ţine pe a lui! Totul este amestecat în capul său. Totul este o apă şi un pământ.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Aşa cum am prevăzut exact pe 22 februarie, Mircea Geoană va pierde şi funcţia de preşedinte al Senatului. Miercuri, în plen, senatorul PD-L, Traian Igaş, a anunţat că PD-L va iniţia procedura de suspendare a lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului pentru încălcarea Regulamentului, după ce acesta a refuzat solicitarea liderului independenţilor, Liviu Câmpanu, de votare a suplimentării ordinii de zi cu tema locurilor din comisiile permanente.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Şeful statului român, deşi ar putea să fie şi al statului degeaba, după cum merge economia şi cum se mişcă guvernul la politici anticriză, adică Traian Băsescu...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Uşor dar sigur, numele companiei „Electra” intră în limbajul comun. Cei mai preocupaţi de soarta viitoarei mari companii energetice sunt, desigur, cei care lucrează în domenii precum energie sau minerit.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Voindu-se conciliant şi pe placul etniei rrome, preşedintele a încercat un compliment, nefericit, nepotrivit şi generator de reacţii absolut fireşti din partea oricăror cetăţeni de bun simţ. Problema - chiar exagerată de către Băsescu - are, însă, suport real.

Dacă aruncăm doar o privire sumară asupra mediei din România, înţelegem de unde ni se trage. În goana după tiraje şi audienţe, materialele cu tematică ţigănească sunt pe primul loc. În presa scrisă, subiectele despre bogăţia rromilor, despre nunţile fastuoase sau despre scandalurile celebre ţin prima pagină. Rubrica mondenă este plină de starurile maneliste, ce maşini bengoase au, sau cu ce femei umblă.

Komenteaza articolul

citeste articolul

N-am nimic cu maneliştii, i-am lăsat în durerea lor, în ritmurile lor, câtă vreme nu m-au agresat. În definitiv, nu m-a obligat nimeni, niciodată, să ascult ceva ce nu-mi place, sau să mă uit la ceva ce nu-mi place.Nu mă deranjează preferinţele nimănui fie ele muzicale, culinare, vestimentare, sexuale, în definitiv, fiecare mănâncă ce vrea sau şi-o scapă pe unde îi vine bine, “de gustibus non disputandum”. Sunt larg la inimă şi înţeleg că orice ţăcănit de pe pământ are dreptul să se simtă bine în felul lui, câtă vreme simţitul lui bine nu mă face pe mine să mă simt prost...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Deşi editat de USR şi Fundaţia România literară, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul, recent, beneficiind şi de cel venit de la Roşia Montană Gold Corporation, cel mai important hebdomadar cultural-artistic, difuzat din Bucureşti în ţară şi în străinătate, cunoaşte Criza presei, după cum ne avertizează Nicolae Manolescu prin titlul editorialului din primul număr pe 2010. De aceea, pentru a atenua efectele indezirabile ale acestei crize, au survenit cel puţin 3 schimbări evidente: formatul, diminuarea formaţiei redacţionale şi a spaţiului publicistic de la 32 la 24 de pagini.

Komenteaza articolul

citeste articolul

După ce am recitit editorialul lui Nicolae Manolescu, Polemică şi pamflet, apărut în nr. 2/ 2010 al revistei România literară, am aderat totalmente, cu gratitudine, la disocierea teoretică subtilă, între termenii din titlu, invocând distincţia lui E.Lovinescu. Autorul volumului Viaţă şi cărţi se confesa în postulate indubitabile, precizând că nu detestă pamfletele, mai ales când sunt opera unor mari artişti, dar are un cult pentru polemici, deoarece criticii preferă polemica, poeţii pamfletul. În asemenea enunţuri asertorice, intuim afinităţile clasicei deosebiri pe care T. Maiorescu o proclama spre sfârşitul secolului XIX în studiul Poeţi şi critici.

Komenteaza articolul

citeste articolul

În societatea românească se acţionează în cele mai multe cazuri după principiul „ce distilezi toamna, bei iarna“, deşi tot folclorul popular recomandă românului să îşi facă iarna car şi vara sanie...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Pe cât de lăudabilă este iniţiativa Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, de a iniţia o dezbatere având ca temă dezvoltarea judeţului Gorj, pe atât de neserioasă...

Komenteaza articolul

citeste articolul

Culeşi de prin toate staţiile, de la Piaţa Doljului, de la Grozăveşti, din Colentina şi de la Semănătoarea, navetiştii obişnuiţi ai metroului roşu îşi ocupă grăbiţi locurile. Cei ce nu mai găsesc scaune libere se agaţă de bare ca stripteuzele de la night club, cu servietele, sau după caz, trăiştile curgând precum balele voyeuriştilor. Culeşi de prin toate staţiile, de la Piaţa Doljului, de la Grozăveşti, din Colentina şi de la Semănătoarea, navetiştii obişnuiţi ai metroului roşu îşi ocupă grăbiţi locurile. Cei ce nu mai găsesc scaune libere se agaţă de bare ca stripteuzele de la night club, cu servietele, sau după caz, trăiştile curgând precum balele voyeuriştilor.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Constatam, sper, cu promptitudine, în articolul din numărul precedent al revistei noastre, că la România literară s-au produs schimbări de format şi de formaţie redacţională, se observă o intensificare loială şi consistentă a spiritului critic şi polemic. Acest adevăr este confirmat chiar de editorialul Polemică şi pamflet de Nicolae Manolescu, directorul revistei, care reactualizează disocierea lovinesciană, semantic şi teoretic, a termenilor din titlu.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Cred că mare parte a presei noastră cea de toate zilele abundă în fel şi fel de „şmecherii” numite ba polemici, ba pamflet. În spatele celor două stiluri consacrate ascunzându-se, de altfel, o enormă mitocănie şi sărăcie spirituală. Mari carenţe de limbaj. Un stil păgubos şi corcit. Cel care se află înapoia acestui stil, adică prostul, încearcă întodeauna să te convingă că argumentele sale sunt fără echivoc. Chiar dacă eforturile pe care le depune depăşesc uneori limita suportabilului, el perseverează în prostia sa fără să-i pese de posibiltatea unui eventual eşec. Atunci când nu e convingător, gesticulează nevrotic, ca şi cum, fără părerile sale, întrega argumentaţie s-ar prăbuşi sub semnul ignoranţei.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Dihonie, negocieri subterane, dispute televizate, într-un cuvânt – circul nostru cel de toate zilele. Protagoniştii acestei melodrame, sunt, nimeni alţi, decât oamenii noştri politici. Unii au promis că dacă pierd alegerile vor demisiona din funcţiile pe care le deţin, alţii, cei care i-au sprijin pe tărâmul luptelor politice, au stat mereu la pândă, râvnind scaunul partenerului de drum. Imaginea lăsată în urmă de oamenii noştri politici şi partidele lor este una a lipsei de noimă. Mă îndoiesc că anii care vor urma până la viitoarele alegeri parlamentare, vor aduce noutăţi în ceea ce priveşte aranjamentul scenei noastre politice.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Mărturisesc că nu-mi plac impostorii, palavragii, oamenii de nimic. Proştii, în general, îmi trezesc un sentiment de milă şi de repulsie în acelaşi timp. Fac cu greu faţă nimicniciei în orice formă s-ar manifesta ea. Mă sperie incultura, lenea intelectuală, semidocţii. Îmi repugnă lumea aceasta de adunături şi de guri cască. Prefer solitudinea bibliotecii mele, interogaţiile nocturne şi meditaţia la lumina lumânării. Deh, ce să fac, sunt un om al altor timpuri! Faptul că nu frecventez acele întruniri prăfuite, că nu mă bag în seamă cu tot felul de venetici, agramaţi şi lichele de cartier îmi dă un sentiment de siguranţă. Trăiesc simplu şi fără prejudecăţi. Învăţăm câte ceva din propriile noastre înfrângeri.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Într-o vreme în care compunerea muzicii tinde să se substituie compunerii sunetului, şi tehnologii recente determină noi modalităţi de abordare, noi sintaxe sprijinite pe conglomerate sonore, zgomote, tăcere şi pe revelaţia a ceea ce putem numi libertatea extremelor, se simte din ce în ce mai mult nevoia unor schimbări similare în domeniul percepţiei.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Ştiu, dragă prietene, suntem într-un fel de realităţi diferite. Eu în aceea a ideilor, a viselor, a iluziilor dacă vrei, tu, în această realitate crudă, fiecare cu avantajele şi dezavantajele lui. Eu, protejându-mă de tot noroiul care umple casele şi străzile acestui târg, de mizeriile care invadează spaţiul public, tu, dimpotrivă, eşti ancorat în această realitate brută, terifiantă chiar. Mărturisesc că tipul acesta de judecată este sumar, dar el ascunde un adevăr dureros pentru amândoi.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Cred că ţi-am spus deseori că sunt un inadaptat. Că nu sunt un om al timpului meu. Ştiu, îmi vei spune că, ieşirea din timp mă face mai vulnerabil la bolile sociale. Mai fragil în raport cu ceilalţi. Dar, vezi bine, pentru a reuşi e nevoie de o anumită condiţie. Trebuie să te apleci. Să-ţi pui cocoaşă. Să te îndoieşti de spinare până la rupere. În fond, să trăieşti drama celui care nu are nimic de spus.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Îţi spun, stau aşa ca prostul şi mă zgâiesc pe geamul camerei la lumea ce se zvârcoleşte, alergând ca bezmetica pe străzi ce nu duc nicăieri. Ascult zgomotul acela înfundat al paşilor pe caldarâm şi abia mai disting vocea vecinei care după ce şi-a topit copiii în bătaie, comentează savant, împreună cu o altă vecină de palier, chestiuni ce abia au un înţeles. Ce crezi, previziuni sumbre despre soarta ţării! Se vede de la o poştă, comentatoarea e bine documentată.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Forfota din jurul candidaţilor devine, pe măsură ce se apropie ziua alegerilor, tot mai asurzitoare. Fiecare candidat clămpăne pre limba lui despre lucruri ce nu au de a face cu vreun proiect pentru România. Marile teme de dezbatere lipsesc. Lumea trăncăneşte. Trebuie să recunosc că tot ceea ce spun poate fi doar o impresie. Mă pot înşela, însă, în toate apariţiile lor publice, candidaţii sunt preocupaţi de probleme minore ce vizează mai ales partea adversă. Programele electorale, cu care s-au înscris în cursă, sunt aproape ignorate.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Ninge euforic. Aproape că nu mai sesizez faptul că în jurul meu lumea politică a intrat în vrie. Se fac socoteli de campanie. Se pun pariuri. Candidaţii, potenţial câştigători ai alegerilor prezidenţiale, vor fi scoşi din joben de un magician invizibil – poporul! Mie teamă însă că vom rămâne fără tranşa de bani de la FMI, fără guvern, fără bani de salarii şi pensii. Ninge euforic de câteva ore bune şi eu privesc pe gem cum parcă şi zăpada se chinue să acopere mare parte din mitocăniile noastre.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Trăim, cum dă Dumnezeu, într-o ţară în care trenurile (ca şi politicienii) deraiază frecvent, într-o ţară în care gripa porcină (ca şi politicienii) umblă liberă pe stradă, într-o ţară în care, de când nu mai cad MIGURILE, cad guvernele, într-o ţară în care dacă mierea şi laptele nu curg, măcar pică para mălăiaţă, într-o ţară în care bătălia de la Podul Înalt a ajuns eufemism pe lângă bătălia pentru Scaunul Înalt, într-o ţară în care “Părintele Etern”, Ion Luca Caragiale şi-a risipit lichidul semiotic prin politică precum Priap şi sămânţa ideologică s-a metamorfozat în sute de limfuroi politici, croiţi după chipul şi asemănarea Caţavencilor, Trahanachilor şi Agamiţilor săi.

Komenteaza articolul

citeste articolul

Instituţie de comunicare universal-valabilă şi eficientă, mica publicitate este de multe ori soluţia cea mai la îndemână pentru rezolvarea afacerilor mai mari sau mai mici. Şi, de ce n-ar fi, dacă totul merge foarte simplu? Un scurt anunţ publicat, postat, difuzat, televizat, un număr de telefon şi, gata, anunţătorul aşteaptă rezolvarea problemei.

Komenteaza articolul

citeste articolul